Capitolul 1: ~Let's begin~

33 5 1
                                    

Nu v-ati sastisit de acele masti zambitoare cu care ne izbim mai tot timpul,de acele persoane care singurul scop le este prăbuşirea sufletelor vulnerabile,persoane care sunt dispuse sa puna in joc toate armele,ne tinand cont de principi...in goana pentru putere unii oameni sunt dispusi sa iti striveasca sufletul,doar ca ei sa ajunga unde vor! Nu v-ati saturat de acele umbre care ne mistuie sufletul,acele umbre create de noi,din fricile si temerile noastre...Nu v-ati plictisit de acea intrebare: (-Ce ar fi fost daca),nu v-ati dez-gustat sa vedeti oamenii care va privesc de sus,care se simt mai presus de toti....dar adevarul este ca acele persoane nu valoreaza NIMIC!! Nu v-ati saturat sa fiti umiliti,sa nu va puteti spune parerile,conceptiile...Haideti sa incercam sa schimbam ceva,sa ne impunem,sa fim oameni putenici si nimeni si nimic sa nu ne sustraga din telul nostru!

Eu sunt Heureuxy,o fata care lupta pentru visele ei si nu se lasa doborata de viciile absurde ale oamenilor...nimeni nu a vrut sa ma ajute niciodata,am fost singura mereu,pana si propria mea umbra ma parasea la greu! Am fost nevoita sa lupt cu toate armele pentru a castiga.....si atunci cand am crezut ca destinul imi este prieten...si-a demascat adevaratele sale intentii....

Eu sunt Heureuxy,o fata lasata la mana destinului....am crescut la casa de copii pentru ca parinti nu m-au dorit niciodata din cauza ochilor mei si a parului...m-au dat la casa de copii spunand ca ei nu vor sa creasca asemenea ''ciudatenie''...Acum ma privesc in oglinda sparta de visele mele si incerc sa inteleg de ce?...Ca sa intelegeti mai bine..parul si ochii mai au toate  culorile pamantului! Medici nu au putut sa explice acest sindrom....dar mie imi place asa...ma face sa ma simt distincta in lumea petelor de aceeasi nuanta! Am crescut in acest mediu rece si obscur,unde iubirea nu si-a facut niciodata aparitia mai bine de 17 ani,ca sa supravetuiesc in lumea dura si polarica a trebuit sa imi construiesc propriul univers,unde visele se construiau pe masura ce viata imi dadea o palma!!!

Cum sugereaza si numele,sunt o norocoasa,zilele trecute o familie miliardara cu doar un baiat de varsta mea au dorit sa ma adopte....Atunci a fost ziua in care am inteles ca viata ne ofera o a doua sansa,numita.....''maine''! 

.
.

.

.

 *Cred ca v-ati plictisit de atata descriere...asa ca incerc sa va introduc in nucleul actiunii...*

A sosit mult dimineata asteptata,eram fericita,dar nu imi justificam in totalitate aceasta stare...

-*Domnisoara Heureuxy,a sosit familia adoptiva! Va rog sa va grabiti!

Sa ma grabesc...nu intelegeam de ce atata graba,de ce sa ne grabim tot timpul pentru a obtine ceva...eu nu doresc sa ma grabesc...eu vreau sa fac totul pas cu pas si fiecare pas vreau sa il experimentez la o intensitate maxima!! De ce sa ne grabim...o viata avem si noi ne grabim[...]

*-Domnisoara!!! (O voce indignata imi sfida auzul!) Iesiam din baie,am ridicat capul sus si i-am raspuns cu placiditate:

-Eu ma grabesc,doamna...dar incet! (Am zambit usor)

-Uhhhh....haide,te asteapta noua ta familie!!!

Coboram pe scari,simteam ca totul se invarte in jurul meu,l-am vazut pe acel tip proeminent si...(Am cazut pe scari)

Noi mei parinti fugeau sa ma prinda,dar m-am ridicat singura!

-Sunt bine,nu am nevoie de ajutor!!

Ma asteptam ca noul meu ''frate'' sa spuna ceva....dar nu schita nici macar un suras! (Poate nu m-a vazut,era atras de peretele din fata lui,il privea cu atata pasiune si uimire de parca l-ar fi vazut pe :''Hercules'') Mi-am facut curaj si l-am salutat!

~Misterul nesfarsit al vietii~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum