Rãzboinica.

Cap. 1 - Inceputul

Acest capitol il dedic lui ag_ancagabriela . Spor la gitit. :** :))

Sofia POV.

Buna! Ma numesc Sofia Roskow , am 16 ani , aproape 17. Sunt din Rusia dupa cum v-ati dat seama. Am 1, 68 si sunt satena cu ochii albastri si un frate geaman pe nume Mathew , are 1.75 desi suntem gemeni!! Pff...

Tatal meu a murit intr-un razboi cand aveam 2 ani. Mama crescandu-ne pe mine si pe Mathew si pot spune ca o iubesc din toata inima mea , dar... Mi-e dor de tata...

Intr-o zi..:

-Sofi!! Trezirea!! Ai scoala!! Hai o data!! Nu pot sa astept dupa tine!!

-Nu mai tipa ca ma surzesti!! Spun si imi bag capul sub perne.

-off... Bine , dar te rog vino.

-Cat e ceasul? Spun morocanoasa.

-E ora 7.

-Tu iti bati joc de mine? Tu iti dai seama ca e sambata!! Tip si imi scot capul din perne.

-Serios? Credeam ca e Vineri!

-Esti un idiot! Tip si arunc cu perne in el .

-Scuze!! Nu stiam. Spune si vine si se pune langa mine in pat. Ma ierti nu? Spune facand o fata de catel plouat.

-Cum sa nu te iert. Spun si il iau de obraji.

-Bun! Acum ca te-ai trezit, vreau sa iti dau o veste. Spune acesta ridicandu-se din pat si uitandu-se la mine ciudat.

-Ce s-a intamplat? ... Ma ingrijorezi.

-Eu... Am fost recrutat pentru a merge in razboiul cu Germania si...

-Si ce?? Spun panicata , sarind din pat , acum stand fata in fata cu el.

-Am acceptat. Spune cu tristete in glas.

-Nu... Nu... Nu!!! Nu poti sa mergi! Nu poti sa ma parasesti si tu! Te rog, nu... Spun deja plangand.

-Te rog, nu mai plange. Spune imbratisandu-ma.

2 Saptamani mai tarziu.

V-a pleca! Ma v-a parasi... Ma v-a lasa aici si pe mine si pe mama.

Dupa atata plans tot nu l-am putut convinge sa nu plece. Nici eu si nici mama.

-Uite! Mie nu imi mai pasa! Vei pleca si tu ca si tata si ne vei lasa singure si gata! Spun deja nervoasa si.plec in camera mea.

Maine trebuie sa plece in jurul orei 8 dimineata.

-Sofi, imi pare rau dar trebuie sa ajut. M-am pregatit. Nu v-oi muri. Ma v-oi intoarce la voi. Spune acesta cu glasul stins.

-Nu te mai cred!

-Te rog...

-Nu! Lasa-ma singura! Pleaca!

-Daca asta vrei... Spune si ii aud pasii indepartandu-se de usa mea.

Dimineata ora 6:30 A.M.

M-am trezit ducandu-ma direct in camera lui Matu.

Intru tiptil la el in camera si i-au din dulap costumul de razboi si oprindu-i alarma.

M-am intors la mine in camera facand cel.mai rapid dus din viata mea si m-am sus la birou , luand dintr-un sertar o foarfeca taiindu-mi parul pana putin peste umeri si prinzandu-l intr-o codita sus.

Dupa ce am facut tot c am putut sa nu mai arat ca o femeie am luat costumul pe mine si lasand o scrisoare in care scria motivul plecarii.

Doar nu credeati ca il voi lasa sa plece. Daca el ar fi mers eu cu mama nu ne-am mai fi descurcat , dar daca el ramane se v-or descurca , fiind un barbat in casa.

Am mers pana in padure la râu ,fiind deja ora 7:40, si am luat calul alb ce ma asteapta acolo.

Am pornit la drum , in scurt timp ajungand la locul de intrunire a celor din oras.

-Mathew , in sfarsit ai ajuns. Credeam ca v-ei renunta. Spune un tip bine-facut vrnind spre mine, eu dandu-mi seama ca e unul din prieteni lui Matu pe care il cheama... Am... Bingo! Andrew.

-Cum sa renunt. Un barbat adevarat nu renunta. Un barbat adevarat scoate pieptu-n fata si lupta. Spun , vocea find aproape ca a lui Mathew.

-Frate, ce e cu vocea ta? Spune privindu-ma suspicios.

-Nimic , frate. Cred ca ti se pare. Spun incercand sa fac sa sune cat mai convingator.

-Bine... Stai asa! Sofi! Spune el tipand in soapta. Ce naiba cauti aici? Si unde e Mathew? Spune in timp ce ma taraste in spatele unui arbore.

-Nu sunt Sofi!

-Nu serios? Atunci poti sa imi spui ce am spus eu despre sora-ta acum o luna. Spune aceata uitandu-se serios la mine.

-Bine, fie m-ai prins. Stai asa! Ce ai spus tu despre mine?

-Nimic. Tu, trebuie sa pleci si sa il chemi pe Mathew aici.

-....

Mathew POV.

Ma trezesc buimac si ma uita la ceas si vad ca e 7:45... O nu! O sa intarzi! Gandesc si ma ridic din pat si vrand sa imi iau costumul dar nu il gasesc . Ma inbrac cu ceva normal si cobor jis und dau de mama.

-Mama, mi-ai vazut costumul pentru razboi? Nu il gasesc nicaieri si e tarziu . Spun agitat.

-Vino, poate sora ta l-a luat. Spune si mergem la Sofia in camera.

Cand intram nu gasim costumul si nici.pe Sofi dar in schimb gasim o scrisoare pe birou si parul sau pe langa pat.

" Draga mama si Mat, nu o sa ma gasiti deoarece am plecat eu la razboi in locul tau. Stiu ca ma vei ura pentru asta dar nu imi pasa. Vreau doar sa stiti ca va iubesc si sa va spun sa aveti grija de voi.

Cu drag a voastra Sofi...

-Nu!! Trebuie sa o gasim innainte sa faca greseala vieti ei.

Si cu asta am fugut spre locul de intrunire.
Cand am ajuns nu mai era nimeni , decat un batranel orb.

Mama s-a dus la el si a spus:

-Buna ziua! Unde este armata?

-A plecat impreuna cu generalul.

-Multumesc.

Mama vine la mine si ma inbratiseaza plangand.

-Am pierdut-o! Spun incet..

Ea chiar a plecat doar pentru a ma sti pe mine bine. Nu pot sa cred.

Dupa ce mama s-a mai calmat eu m-am trantit la muschiul unui arbor vazand un biletel roz care era de la...

Pam pam... Am venit oficiat cu primul capitol. Sper ca v-a placut acest capitol si ca nu v-am dezamagit.

Bye bye!! :**