Rãzboinica.

Cap.2- Patrularea.

Biletelul era de la Andrew.... Ce naiba??

Stiu ca ma vei urî pentru asta , dar sora ta a venit cu mine. Crede-ma am incercat sa o opresc , dar nu am reusit . Imi pare rau.

Andrew.

Perfect! Mai bine de atat nu se putea! Ce urmeaza?

Sofia POV.

-Eu tot cred ca trebuia sa te intorci si sa il lasi pe Mathew sa vina.

-Deja devi enervant. De cand am plecat imi tot spui asta. Nu ma v-oi intoarce si gata.

-Dar tot nu inteleg de ce ai facut-o! Spune aceata ridicand putin tonul atragand cateva priviri asupra noasta.

-Vorbest mai incet ca ma dai de gol. Spun si il trag mai in spate pentru a putea vorbi linistiti.

-De ce ai facut-o? Chiar nu intleg.

-Chiar vrei sa auzi ceva atat de neimportant?

-Da! Nu e evident. Si nu cred ca e neimportant. Vrei doar sa ma faci sa renunt. E evident ca e important caci altfel nu ai mai fi fost aici.

-Uite, spun oftand. Daca ea a-si fi ramas acasa si Mati ar fi venit ,atunci eu a-si fi ramas cu mama. Dar daca a ramas Mati cu mama stiu ca o v-a proteja. Eu nu aveam cum sa o protejez, asfel inrautatind situatia. Asa ca mai bine mor in lupta decat sa fiu acasa cu mama si neputand sa fac nimic.

-Inteleg. Gestul tau e curajos. Dar esti nebuna femeie! Spune tipand in soapta. Daca suntem prinsi suntem ca si morti.

-Nu trebuie sa te bagi in asta. Daca se afla ca sunt fata , v-oi spune ca nimeni nu stia ca l-am "inlocuit" pe Mathew.

-Nu! Daca se intama ceva suntem in aceeasi oala. Pun pariu ca daca nu o sa mor in razboi , o sa ma omoare fratele tau cand merg acasa.

-Daca nu mor si eu acolo. Spun mai mult pentru mine.

****

Ajunsi in "tabara" ,unde trebuia sa ne antrenam si unde sa "locuim" pe o perioada scurta de timp, ne-am instalat corturile si din fericire, nu trebuia sa dorm cu cine stie ce strain , v-oi imparti cortul cu Andrew.

-Toata lumea , alinierea! Tipa comandantul.

Am facut intocmai cum ne-a spus , punandu-ne in linie dreapta.

-Cadeti, asta nu e o lupta usoara. Stiti si voi asta. Dar ma bazez pe voi. Stiu ca ati venit aici pentfu a va servi Tara. Si ca e posibil ca unii sa nu se intoarca vii acasa. Dar sper din toata inima sa supravietuiti. Acum! V-eti primi cate o sarcina pe care v-a trebui sa o faceti. Veniti va rog sa v-a luati foaia cu ceea e v-a trebui sa faceti.

Fiecare mergea pe rand , iar cand a venit randul meu m-am indreptat spre comandant am incercat sa par cat mai masculin si am luat o foaie.

Cand m-am intors la loc in rand am observat ca toti se uitau ciudat la mine asa ca m-am incruntat la ei si mi-am ingrosat vocea cat de mult am putut si le-am spus:

-Ce va uitati asa? Vedetiva de treaba voastra.

Am plecat la cort si am intrat innauntru punandu-ma pe mini-bancuta montata de catre Andrew.

Astea de fapt nu sunt tocmai corturi. Astea sunt ceva mai mari si mai confortabile , dar foarte usor de carat.

Revenind.

M-am pus pe bancuta si am luat o poza cu mine, parintii mei si Mathew.

-Esti ok?

-Da. De ce nu as fi?

-Pai... Plangi.

Mi-am dus mainile la ochii si mi-am sters lacrimile pe care nu stiam ca le aveam.

-Ti-e dor de ei nu-i asa?

-Normal. Mai ales de Mati. Cum o sa traiesc eu pe tot parcursul " calatoriei" mele fara clona mea? Spun luandu-mi ochii din poza si uitandu-ma de data aceasta la el.

-Pai... Asta ar fi un motiv bun sa pleci acasa. Spune facand o fata de "ingeras".

-S-o crezi tu!

-Mda... Apropo. V-om face cu randul.

-La ce?

-Patrulam pe timp de noapte si avem grija sa ii anuntam pe restul daca se intampla ceva. Si ia ghici , am picat impreuna sa patrulam noaptea asta.

-Am picat impreuna sau ai aranjat asta? Spun eu ridicand o spranceana.

-A doua varianta. Doar nu vroiai sa stai cu necunoscuti.

-Mda... Multumesc... Deci? Tu ce trebuie sa faci?

-Sa... Amenajez campul de antrenament. Tu?

-Sa incarc in madina pustile si restul proiectilelor...Nici macar nu stiu de ce imi mai bat gura degeaba daca el a disparut.. Si mai vorbesc si singura.

M-am dus la "madina" care defapt e doar o incapere mare si goala. Nu inteleg de ce ii spun madina.

Am luat "incarcatura" care era al naibi de grea...

-Ai innebunit? Spune o voce de care am inceput sa ma satur.

-Ce vrei Andrew? Nu ai treaba? Spun incercand sa ma deplasez cu o cutie in maini.

-Am terminat. Lasa alea jos! Vrei sa iti rupi spatele? Spune luandu-mi cutia din maini si asezand-o pe jos intr-un colt.

-Se presupune ca sunt barbat. Asa ca ma descurc singura. Spun si vreau sa iau alta cutie , dar desteptu' asta nu ma lasa.

-Nu imi pasa ce se presupune ca esti. Lasa cutiile ca ma descurc eu. Tu dute si pregateste-te.

-Nu las cutiile. Asta e sarcina mea, nu a ta. Si pentru ce sa ma pregatesc?

-Am spus ca ma descurc.

-.....

-Maine te intorci acasa. Ma v-oi asigura ca ajungi intreaga. Spune acesta hotarat.

-Numai incearca! S-o' crezi tu! Nu ma intorc nicaieri. Doar dupa razboi. Ori vie ori intr-un sicriu.

-Nu mai vorbi asa! Te intorci acasa. Esti fata si nu ai ce cauta aici! Spune aproape urland si stand in fata mea.

-Si ce daca sunt fata. Nu plec de aici doar pentru ca spui tu asta. Daca raman pot demonstra de ce sunt in stare. Nu plec nicaieri! Spun si eu ridicand tonul caci saca tipam isi dadeau seama.

-De ce naiba esti atat de incapatanata si nu vrei sa pleci? Doamne de ce mi-ai dat-o pe cap? Spune uitandu-se la tavan.

-Du-te dracu'! Nu trebuie sa ma suporti! La noapte fac eu patrularea. Si sti ceva? Prefate ca nu ma cunosti si ca nu exist. Ahh.... Te urasc! Spun si ies afara ,fiindca la cat ne-am certat am terminat toata treaba.

Hey hey!!imi pare rau ca nu am mai postat dar am avut probleme cu internetul.

Eh.. Nu conteaza. Sper ca v-a placut.

P.S. : Acest capitol a fost facut in colaborare cu IftimeAntoni. Sper ca iti place.

P.P.S. Treceti si pe la cartile ei. Eu sincer le ador. :))