Joi,27 februarie
Cand m am trezit am vazut ceva iesit din comun in camera mea, pe birou am gasit o carte ce nu se regasise pana acum in biblioteca mea. Avea coperta neagra fara nimic inscriptionat pe ea. Am deschis o. Prima pagina era rupta si indoita, iar numele autorului nu era specificat si cartea nu avea absolut nici un nume. Am rasfoit o un pic dar nu semana deloc cu o carte. Nu era nici o poveste pur si simplu niste experimente stiintifice si cuvine insirate fara logica. Am coborat in bucatarie pentru a pregati micul dejun Pe frigider am gasit un bilet:,,Ai grija de carte, stiu ca ti se va parea ciudat dar sa nu te sperii. Eu, tatal si sora ta am plecat in Germania pentru o saptamana cu trburi. Citeste cu atentie.! Mama:)". Prima oara m am speriat dar dupa m am gandit sa sun pe cineva. Am sunat o repede pe Lia, prietena mea cea mai buna, si i am spus sa vina repede aici. Cand a ajuns am inceput sa i povestesc despre cele intamplate, fara sa uit de "baiatul dragut". Pentru o clipa s a ingrozit dar dupa si a revenit. Ne am uitat impreuna pe carte si am mai gasit un bilet:,,Cauta in camera parintilor tai,in dulap, o creanga de copac. Tine o in mana si gamdeste te la cineva". Fara sa mai stam pe ganduri am inceput cautarea. Am dat hainele la o parte si am gasit o usa. Normal ca am deschis o si ce sa vezi:o camera veche cu mii de rafturi, de carti,bde potiuni si desigur acel bat de care zicea cartea ciudata. Am inceput sa cottobaim si am gasit tot felul de lucruri magice:carti de vraji, potiuni, un glob de cristal si multe altele. Am luat creanga in mana si, sincer, singura persoana care imi venea in minte era baiatul. Atunci m am gandit la el si dintr o data mi a aparut imaginea mamei mele ce imi spunea mie si Lianei un mesaj:,,Bun....pana aici e bine. Acum trebuie sa ai mare grija ce faci. Esti o fiinta supranaturala, trebuie sa ai grija cu asta, iti vei da tu seama, eu de aici nu te mai ajut".
-Ce e asta?spune Lia confuza.
-Nu stiu...doar ca intotdeauna am stiut ca este ceva ciudat aici. Trebuie sa ne dam seama ce...
-Hai sa ne mai uitam putin prin astea. Poate ne ajuta cu ceva.
-Ai dreptate.
Am cautat atent prin lucruri si m am gandit la cartea cea neagra. Era ca un fel de jurnal cu experimente si, nu stiu, vraji, presupun. Am incercat un experiment simplu. Aveam tot ce ne trebuia prin ,,laborator".
-Nu pot sa cred! exclama Lia. A mers! A disparut sticla cu apa!
-OMG ai dreptate!
Pe masa am vazut o cheie ce mi am imaginat ca era de la usa. Am luat o, am iesit si am incuiat. Apoi am mers amandoua in bucatarie sa mancam ceva si dupa aceeasi am mers in camera sa rasfoim cartea. Acolo am gasit o mica harta a cartierului ce ducea spre casa domnului Spink, un mosneag cu 14 pisici, ce avea un nepot, dar nimeni nu le vazuse niciodata chipul. Am hotarat ca zilele astea Lia sa doarma la mine si a doua zi sa mergem la acea casa.
