~De la victima La criminal~

O întâlnire?

A două zi de dimineață, găsesc pe noptiera mea un trandafir roșu și un bilețel ce spunea: Draga mea, în aceasta seară te invit la cină. Și nu accept un refuz. Voi venii să te iau la 8:30
Oh doamne...biletul nu era semnat ce-i drept, dar speram să fie de la el. Doar gandindu-mă îmi tresărea inima.
Sincer nu am remușcări atunci când ucid, dar când vine vorba de îndrăgostit...ei bine...situația mă înnebunește.
După de am pus bine biletul, mi-am făcut rutina de dimineață și am plecat la masă.
Acolo totul era pregătit,totul arăta impecabil...sigur sunt la mine acasă?!?
Cel mai ciudat lucru era ca doar eu luăm micul de jun, nu mai era nimeni altcineva.
Ignorând asta, am terminat de mâncat și m.am întors în camera mea.
Chiar ciudat, nu se aizea nici.un zgomot de nicăieri...gandindu-ma ca probabil e vre-o farsă de-a celorlalți nu m-am interesat.
.
.
.
Nici nu știu când sau cum a trecut timpul dar e 8 fără un sfert, iar eu sunt macheată ca pentru un bal, și am pe mine o roche neagră mulata, cu mâneci din dantelă și scurtă până deasupra genunchilor. Nu.mi stă rău deloc. Câteva accesorii, o poșetă și sunt gata. Mai am de așteptat 20 de minute iar timpul parcă nu mai vrea să treacă.
Mă întind cu grijă în pat, să nu.mi deranjez părul și închid ochii, așteptând clipa.
Stând așa am pierdut noțiunea timpului iar telefonul meu mă anunță ca un număr necunoscut mă caută.
Răspund în grabă dar închide, atunci văd cât e ceasul 8:35.
Sar din pat și mă grăbesc înspre ușă, dar înainte să ier îmi verific ținuta. Facandu-mi o ieșire discretă observ limuzina neagră care mă aștepta în fața căsei. Ușa îmi este deschisă, mă așez comod, și plecăm la drum.
Pe banchetă, lângă mine mai era un trandafir, dar de data aceasta alb, iar pe biletul roșu erau inscripționate niște numere: 3A0L
Până sa-mi dau seama ce înseamnă exact, șoferul deja parcase și venise să-mi deschidă ușa.
Eram pe pontonul unui lac, și eram îndemnată să mă urc dintr-o bărcuță, alături de șofer. Deși nu prea comod pentru platformele mele, m-am conformat.
Priveam în liniște lună, și superbă ei reflectie-n apă, această oferind o lumină slabă asupra împrejurimilor. Totul arăta ca în basme, era superb.
Însfârșit am ajuns la ceva ce semăna cu un vaporaș, era frumos luminat dar părea pustiu.
Șoferul a urcat primul, apoi s-a oferit să mă ajute și pe mine. Un om foarte amabil se pare.
Acum că stau să mă gândesc, sunt pe o barcă, în mijlocul pustietății, cu un șofer pe care nu-l mai văzusem în viața mea, și trebuia să mă întâlnesc cu un "anonim". Interesant nu?

După ceva timp, șoferul s-a dovedit a fi și ospătar, și valet...și o companie tăcută, dar o companie. Nu l-am auzit spunând nici-un cuvânt toată seara, iar "admiratorul meu secret" continuă să întârzie...mda, dezamăgire totală, să mă agit atât de mult pentru un anonim, și să-mi mai și pun încrederea într-un necunoscut.
Și așa timpul trecea
Iar fata statea,
Și își aștepta
...nemurirea.
Deoarece cred ca aia apărea mai repede decât el.

Și am sfârșit prin a-l implora pe șoferul încăpățânat, care continua să mă refuze, să i-a cină cu mine.
După ce m-am rugat de el, și l-am amenințat ca ma arunc în apă, menționând ca ar fi sinucidere, deoarece "n-as ști să înot", a acceptat.
Am mâncat împreună,apoi am aflat ca e mut din cauza unui accident de acum câțiva ani. Chiar șa șa mi-se părea simpatic, îmi părea puțin rău pentru el, dar vorbeam prin semne, un fel de mimă. A fost destul de complicat, pentru că eu, nu înțelegeam mai nimic. Dar am râs, și eu și șoferul priceput la toate am râs toată seara, apoi a început muzica, și m-a invitat la dans, lund-o ca pe o glumă haioasă, am acceptat, și am dansat, apoi am dansat și iar am dansat.
La sfârșit l-am ajutat să strângă masa, chiar dacă el încerca cu disperare să mă oprească, drept urmare, am spart câteva pahare, dar din păreri de rău, tot la râsete am ajuns.
Apoi am promis ca aștept cuminte să strângă cioburile.
Priveam de la balustradă priceperea cu care controla mătura, și fix când nu mă așteptam...privirile noastre s-au intersectat. Și nu știu de ce,sau cum, dar ceva-mi ardea în stomac.
Evitandu-mi rapid privirea, si-a terminat treaba apoi a venit și el la balustradă.
A scos un pachet de țigări " Black Stone" *mai vazuse-m undeva marca aia de țigări, dar nh mai stiam exact unde, dar îmi aminteam ca provine de le la asiatici, mai exact, japonezi*
Îmi întinde și mie una, și normal, că o accept.
În timp ce.mi aprind țigarea și trag primul fum el se apropie brusc îmi bagă mâna în păr și...apropiindu-ma de el, mă sărută.

*cred ca mulți m-ați înjurat, dar sper ca știți ca eu tot va iubesc :3. Mda, pam pam pam.noul și bine venitul capitol...poate și mult așteptatul. Ei bine, sper ca v-a plăcut, sper ca nu mă urâți... Prea tare, și ba pup :-* :3 *