o n e

147 19 5
                                    

ana e prietena mea cea mai buna, dar si cel mai mare dusman al meu.

cand eram mica ma baga in belele mereu. spargeam si rupeam lucruri. mama tipa la mine. 

si ma lovea. 

"dar ana mi-a spus s-o fac." ii spuneam. credea ca sunt prea mica si inventez prieteni imaginari doar ca sa nu fiu pedepsita, dar eram pedepsita mereu. era inevitabil. 

era vina anei. 

cand am ajuns la scoala si ea era cu mine. oriunde mergeam si orice faceam ana era langa mine si imi soptea cuvinte la ureche. 

mereu era langa mine. 

"nimeni nu te place, winifred. iti vor raul. i-am auzit in timp ce vorbeau despre tine. trebuie sa faci ceva!" o credeam. era singura mea prietena. o iubeam pe ana. nu aveam de ce sa nu cred ce spune. 

faceam tot ce imi spunea. i-am rupt mana unei fete si i-am spart nasul unui baiat cu o piatra. credeam ca asa e bine.

mama a venit la director pentru ca faceam toate lucrurile astea de care imi spunea ana. incercam sa le zic ca nu eu am fost. nu vreau sa fac lucruri rele, dar asa imi spune ea ca e mai bine. 

" am vorbit de cu ea, dar repeta acelasi lucru. ana i-a spus s-o faca." 

"dar ana mi-a spus s-o fac, mama." plangeam si tipam, dar nu ma credea. 

"winifred stii ca nu e bine sa minti." auzeam asta de fiecare data, iar ana, statea langa mine si zambea. zambea mereu. imi spunea ca o sa fie bine. voiam sa o cred. 

toti credeau ca mint, dar ea stia ca nu minteam.

"haide, fa-o!" daca n-o faceam ana se supara pe mine. ma lovea si tipa la mine daca nu faceam ce spune. 

in timp ce cresteam copii radeau de mine. eram batjocorita. parintii si profesorii imi tineau mereu predici. eram cea mai rea. eram monstrul. eram mincinoasa winnie. 

eram prea mare pentru prieteni imaginari. nu puteam da vina la nesfarsit pe cineva care nu exista, dar ei nu stiau ca de fiecare data cand ramaneam singura cu ea totul era oribil. 

"te iubesc." imi soptea. era singura.

oamenii imi spuneau asta pentru ca ma dispretuiau. voiau sa ma simt oribil. toti ma minteau ca ana nu era aici. era doar in capul meu, dar o simteam. simteam cum ma atinge si ii auzeam permanent vocea. 

le-am spus ca ana ma sperie si nu ma lasa. le-am spus de sute de ori, dar nimeni nu ma asculta. mi-au spus sa ma maturizez. ana mi-a spus sa ma razbun. mi-a spus sa-i lovesc. 

"cum ai putut sa-ti lovesti mama?" 

 "dar tata, ana mi-a spus s-o fac." am tipat 

this isn't real ||  lrhUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum