this isn't real || lrh

t w o

astazi nu m-am distrat. am fost la biblioteca ca de obicei. acolo era un baiat.

un baiat inalt. ochi albastri.

in care am intrat si m-am impiedicat in timp ce cartile mi-au cazut pe podea.

nu ma asteptam sa vad pe cineva ca el la biblioteca.

si-a cerut scuze de zeci de ori. "cum te cheama?" m-a intrebat si am simtit ca inima imi bate mai repede decat de obicei si palmele mi se umezesc. am soptit "w-winnie"

numele lui era luke,

si ii placea sa picteze.

am vorbit ceva timp pana cand ana a venit si a inceput sa imi sopteasca in ureche. "iti vrea raul." ii simteam respiratia pe gat. "poate auzi ce gandesti." simteam ca sangele imi pulseaza mai repede in vene. ma speria.

"trebuie sa plec." i-am spus in timp ce m-am dus spre usa.

"sper sa te mai vad. esti minunata" a strigat spre mine in timp ce ana ma tragea de mana si simteam ca o sa mi-o rupa. am zambit.

care era problema ei? ana uraste pe toata lumea. toti ajung raniti de ea. nu stiu de ce.

noaptea asta este fost dificilă , foarte tulburatoare. in seara asta ma simt inutila. ceasul este 2 si lumea din jurul meu a inceput sa se roteasca. m-am certat cu ana si a disparut pentru cateva momente. ma simteam abandonata, asa ca, m-am gandit sa ma sinucid. sa o invat o lectie. eram egoista. ce poate fi mai copilaresc decat asta? sa o amenint ca ma sinucid?

a revenit repede.

"n-o sa te sinucizi winnie." a tipat si a inceput sa arunce totul din camera.

m-am gandit de atatea ori la suicid. ana imi aude gandurile. nu ma lasa sa fac asta.ma simt lipsita de valoare. vreau doar sa dorm. imi place sa dorm, dar nu reusesc din cauza ei.

am scris atatea bilete de adio. e imatur din partea mea. asa imi spune.

cand ma simt deprimata si automat ma ghemuiesc in pat si incerc sa dorm. simt ca am gandaci in cap. simt ca imi ies din urechi si pe nas

si pe gura.

ana vede si incepe sa tipe. tipa atat de tare incat nu mai pot sa gandesc. nu stiu ce se intampla. gandacii imi ies din gura si am incep sa plang. incep sa tremur si ana incerca sa ma linisteasca.

mama a intrat imediat in camera mea si a inceput sa planga cand a vazut in ce situatie eram. aveam rani pe fata si plangeam.

ce se intampla?

m-am oprit.

mama a plecat. am trezit-o. as vrea sa pot sa dorm.

m-am asezat in pat, sub patura. ana ma tinea in brate si ii simteam rasuflarea calda pe gat.

"winnie, te iubesc. esti minunata" asta mi-a zis baiatul de la biblioteca.

nu sunt minunata.

imi amintesc de el si zambesc. oare vorbea serios? lacrimile anei mi-au udat gatul.

"te simti bine?" i-am povestit despre gandacii din capul meu si despre luke. nu voiam sa ii faca vreun rau. imi e frica.

viziunea mea e intunecata. imi simt corpul complet amortit, totul incepand cu oasele pana in brate si pana cand totul ajunge spre interiorul pieptului meu.

as vrea sa inteleg.

ce e asta?