"Condamnata"-tresar când ciocanelul face contact cu banca din lemn masiv -
"O condamn pe domnișoară Enell la 25 de ani de închisoare pentru cele 3 atentate de asasinat la adresa familiei Muwer! - judecatorul batran si scarbos o spunea cu atâta ura încât știam ca următorii ani din viață vor fi cei mai grei însă nu puteam da înapoi -
"Proces închis "-din nou, sunetul ciocanului se repeta la nesfârșit în capul meu,făcându-ma sa privesc într -un punct fix și sa rămân așa,preț de câteva secunde -
Oamenii începuseră sa plece, înaintau grăbiți pe podeaua abia lustruita. Tocurile mamei răsunau în toată sala,astfel încât puteam auzii cum se grăbea spre ieșire
Cred ca iubitul o aștepta de mult, pentru ca a ieșit ca un fulger din sala de tribunal,sala unde se aud suflete nevinovate plângând și voci de copii inocenți ce își plâng părinții din cauza corupției și a lăcomiei umane.
Tata m-a ajutat sa mă ridic pentru ca încă nu îmi revenisem din șoc..însă eu nu îi acordam atenție.
"Nu mă voi căsători niciodată, nu voi avea copii, o sa pierd cea mai frumoasa parte din viața mea în închisoare pentru un lucru ce nu îl făcusem". Mii de gânduri își făceau apariția în mintea mea,eram prezenta acolo doar cu trupul,mintea și sufletul meu erau departe , însă am revenit la realitate cand tata a început sa îmi vorbească :
"Draga mea, trebuie sa plecam, tocmai am vorbit cu judecatorul, ai o luna pana sa ajungă cei de politie sa te escorteze la penitenciarul din sud -fiecare cuvânt era rostit pe un ton foarte trist, nu l-am mai văzut așa îndurerat de când a divorțat de mama, și uneori cred ca niciodată nu va mai fi la fel-
În ochii lui se citea dezamăgirea,nu îi venea sa creadă ca singura lui fica va sta după gratii un sfert din viața.
Îi putem citi gândurile,era îngândurat și, deși încerca să schițeze un zâmbet, pentru a mă încuraja, celelalte gesturi îl tradau: ochii îi erau înlăcrimați,inima se auzea foarte tare, parcă dorind sa sara din piept, iar mainile îi tremurau în urma șocului.
Eu mă simțeam cel mai al dracului, nu puteam concepe ideea de a trai intre patru pereți ,iarna,vara,eu tot acolo as fi, în penitenciarul din Sud, cel mai mizerabil și crud loc de pe pământ.
Am pășit cu pași mărunți înspre ușa larg deschisa a tribunalului. Vântul adia ușor și purta în zbor frunzele căzute ale copacilor. Tata era în dreapta mea și își așeza o mana pe talia mea, iar cu cealaltă îmi susținea cotul,având grija sa nu îmi pierd echilibrul și sa cad.
Eram prea slăbită, toate membrele corpului meu nu mai îmi dădeau ascultare, tot ce mă susținea acum în picioare era voința de fier a tatei.
Când făcuserăm ultimul pas spre ieșirea din aceasta clădire, parcă desprinsa din coșmarurile mele, am observat o silueta foarte familiara ce își varsă "amarul" pe umărul barbatului ce a reușit ca familia noastră sa nu mai existe.
Era chiar Green, faimosul amant al mamei. Niciodată nu l-am văzut la chip, avea parul blond ca razele soarelui si cârlionțat ,avea ochii albaștri ca cerul iar corpul sau emana un miros de parfum scump și de firma.
Acesta a încercat sa îmi spună cât de rău îi pare ca nu vom avea șansa să ne cunoaștem mai bine.
"Îmi pare atât de rău pentru tine draga mea, și o spun și în numele mamei tale care are inima sfâșiată de durere "- a spus Green încercând sa para ingrijorat dar în același timp credibil-
Îmi venea sa vărs, la auzul vocei lui tot parul de pe mana mi s-a sculat, provocând astfel efectul pielii de gaina.
I-am făcut semn tatălui meu sa mă duca în mașină deoarece trupul meu abia se mai putea susține în cele doua membre parțial paralizate de vestea pe care o primisem în urma cu câteva clipe.
Urc cu greu în mașină. Priveam pe fereastra aburita locul în care viața mea a luat sfârșit.
În timp ce tatăl meu încerca să se concentreze la drum ,în mintea mea se derulau imaginile procesului,locurile atentatului și toate lucrurile mizerabile ce s-au întâmplat în ultima bucătă de timp.
Din când în când mai îi aruncam o privire tatei care se întorcea la fiecare doua secunde pentru a se asigura ca sunt bine.
El era bine, știu ca l-am dezamăgit dar știu ca se învinovățeste pentru tot.. .
Mi-am întors privirea în fata pentru a mă mai elibera de gândurile ce mă goleau pe dinăuntru....și dintr -o data :
"Tata ai grija! !!"
Mașină a făcut contact cu tirul din fata noastră, mașină a zburat câțiva metri după care s-a rostogolit pe șoseaua umeda,deschid ochii după ce mașina s'a oprit și......
"Tata! !!!!!" -strig cu ultimele puteri,înainte ca ochii mei sa se închidă încet punând o bariera intre ochii mei și lumea dezastruoasa de afară.
