Amintirii

36 1 0
                                    

"Va trebui sa intervenim imediat, altfel o vom pierde"- un glas masculin și-a făcut simțită prezenta în încăpere -
"Însă e prea slăbită pentru a suporta o a treia operație la inima, va ceda!!"- Cealaltă voce era mult mai aspra, iar tonul acesteia era foarte ridicat, strigand la persoana ce stătea la capătul patului meu -
Nu puteam distinge foarte bine sunetele, însă știam ca nu era de bine...
Îmi deschid ochii instantaneu și observ ca mă aflu într-un salon de spital, ce dracu?
Doctorul observa ca m-am trezit și se apropie de patul meu...
Dr: Bine ca te-ai trezit ,altfel trebuia sa te deconectam de la aparate.
Eu : Cum adică ,de la aparate??
Ești nebun? Vreau acasă!!
Dr :Scuza -mă draga dar de aici vei pleca doar la închisoare, păpușă -a rănit evident dupa pronunțarea primului cuvânt,nu îl suport -
Eu : Nu voi ajunge în închisoare presupusul doctor....Hamint -am privit spre insigna lucitoare ce îi era agățată în halatul impecabil.
Dr :Închisoarea e un loc pentru oamenii vinovați deci acolo trebuie sa ajungi.
Eu : Nu sunt vinovata..în minte mi -au reapărut incidentele petrecute în ultimul an.
-Acum 6 luni -
Mă îndrept spere apartamentul viitorilor mei socri, ce ciudat e sa spun asta, intru în apartament cu setul de chei primit de el..
Scârțâitul ușii de auzea în toată casa, dar nimeni nu reacționa, se oare ca nu erau acasă, am ajuns în sufragerie și....
-Nuu!!!- am exclamat în momentul în care am realizat ca ma aflu în balta de sânge.
O silueta cu cagula pe cap sărise pe geam,
Misteriosul : La revedere dulceață!! - a spus eu însă nu am prea băgat de seama, mă concentram asupra trupurilor aproape neînsuflețite din salon..
- Maria, George, nu, nu, te rog nu...Am văzut cuțitul cu care au fost înjunghiați cei doi.
Maria : Ffff....-încerca să rostească un nume, însă nu a reușit,cine ar putea fi?
- Ferdinand ,Flaviis, Federico? O mulțime de nume îmi vin acum în minte dar cine ar putea fi?
- Politia, nu mișcați! - se aud niște voci din spatele ușii, rămân încremenită lângă cele doua cadavre ce erau așezate de o parte și de alta
După ce a venit politia numai îmi amintesc ce s-a întâmplat, totul e în ceața, dar știu ca m-au condamnat pentru ca m-au considerat vinovata....de ce eu?
-revenim din alea amintirilor -
Dr : Alooo? Alene, mai ești aici?
Vocea doctorului mă face sa tresar ,am observat ca toată eram transpirata, am retrăit toate acele momente.
Dr : Ești foarte frumoasa dulceață știai?
Eu : Dulceață? -privirea mi se întunecă la auzul acestui cuvânt.
Eu : Tu ești....?- a luat o perna și mi-a pus-o pe fata, tot ce am auzit după a fost...
Dr: Domnul F Îți trimite salutari!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 28, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Singura pe lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum