Am lasat cadavrul in apartament si am plecat...Nu...nu pot sa merg acasa...am facut o crima. Coinstinta mea,imi spune ca nu e bine! Am mers la polite...Am! marturisit tot...Nu pot sa cred ca am facut asta...Cat de proasta am fost...Politistii au mers in apartament si au vazut totul...Mi-au luat amprentele si....m-au trimis acasa sa imi iau cateva haine si apoi sa vin la sectie...mi-au pus un fel de sistem de localizare pentru a nu fugi...nici macar nu aveam de gand. Nu le-am spus ca am un copil..
Nu doream sub nici o forma sa mi-l ia...Am ajuns acasa si mi-am luat ramas bun de la ea..Am strans-o la piept si i-am bagat un biletel in jucarioara:"Lisa,fii puternica! Mami te iubeste Mami o sa te stranga la piept intr-o zi! Iti promit!♥! Am sperat ca cineva o sa ii auda plansetele si ca o sa o ia...A fost cel mai greu moment din viata mea....Sa imi las copilul stiind ca poate nu o sa il mai vad niciodata....
CITEȘTI
Viata regretata...
غير روائيBuna,ma numesc Meddy si am 38 de ani...Am hotarat sa imi scriu viata pentru a imi face cunoscuta povestea,pentru a da o lecti tinerilor din ziua de azi...In aceasta poveste vreau sa scot in evidenta ca poti avea o viata perfecta si poti pierde totul...
