In loc de introducere
Iti amintesti cafeneaua noastra preferata de pe strada...? Da, da aia vintage, unde ne beam noi ceaiul cu vanilie si fumam tampenii de-alea...
Am trecut azi pe acolo. Radu, ca de obicei, mi-a adus ceaiul prea indulcit. E mereu indragostit...ce sa-i faci, nu-i vina lui saracul... e vina ei. Cum a cui vina? A Laurei! Da, tot cu ea e... da' ma rog, nu despre ei vroiam sa vorbim...
Deci, cum spuneam, stateam acolo in cafenea, imi beam " cea mai sigura cale spre diabet zaharat" a lui Radu, cand cine crezi ca intra? Exact: M. cu o blonda superba, 90-60-90. Alta, nu aia de care ti-am povestit ultima data. Ma prefac ca nu i-am observat, si imi aprind o tigara. Viceroy.(ce vrei, iar n-am bani si imi iau la bucata!) Cum spuneam, imi savuram tigara cand cineva m-a intrerupt brusc. "Imi dai si mie un foc, te rog?" Era "Barbie" cu care venise M. Soc! Era sa scap tigara din gura! Tipa era la juma' de metru de mine si ma privea cu un aer superior. Trebuie sa recunosc arata...WOW! Picioare pana-n gat, tocuri de 15, 10 kile de fond de ten pe moaca...ce mai, era "buna rau", ce pot sa zic... " Deci, scumpo, imi dai un foc?" Deja parea iritata. " Scuze, scumpo, da' n-am foc ca nu fumez" i-am raspuns cu un zambet diabolic in timp ce-mi stingeam tigara in scrumiera...
Restul am sa-ti povestesc alta data, ca acum nu-s in toane prea bune.
Acum stau in cladirea aia abandonata de langa calea ferata. M-am saturat de oras, de agitatie, de aceleasi fete plictisite... M-am retras mai la "periferie". Aici macar pot sa meditez in liniste. E si Rex cu mine. Vede ca-ti scriu iar si cred ca... te saluta si el. Cu el aici ma simt mai in siguranta, in caz ca apare iar labagiul ala. Deja stie orele la care apar pe aici, si vine sa-si expuna...stii tu ce. Abia astept sa vina azi, sa afle cum e muscatura unui Tosa Inu cu pedigree...
Cu mici exceptii, locul asta e grozav. Intr-o zi am sa te aduc si pe tine aici, desi stiu ca nu esti adepta "hotelurilor" pentru boschetari, pline de sticle goale, seringi si alte cele... Am inceput sa numesc cladirea asta..." locul meu" De vreo doua saptamani, de cand m-a adus D. prima data, vin zilnic pe aici. E liniste, pot sa gandes, sa scriu, sa cant, sa dansez, sa ma dau cu capu' de pereti daca vreau, ca nu ma vede nimeni. Sa ai un loc secret, numai al tau, e super dar parca devine plictisitor sa vi singur, sa-ti bei doza de bere singur, sa asculti Bob Marley la max si sa fumezi... singur...
"Could you be loved..."
Nu stiu ce dracu' a visat Rex, ca s-a trezit si a inceput sa maraie. Rahat! Tocmai au intrat doi cretini pe o fereastra, si se uita cam suspicios la mine. ( oare sa-l dezleg pe Rex?!) Au cam 15-16 ani, plini de piercing-uri si cu pletele jegoase. Mama, ce fete de fantome au!!! Sigur au venit sa-si bage-n vene...
Se intuneca si incep sa apara tot felul de ciudati pe-aici, asa ca mai bine plec. Am sa-ti mai scriu zilele astea, daca supravietuiesc. Pana atunci, insa, ai grija sa-mi lasi si mie pe undeva o tigara. "La pas, Rex!"
P.S. Irina mi-a adus o prajitura cu capsuni si frisca. E delicioasa! Iti pastrez si tie. Numai bine, va putrezi pana ai sa vii s-o mananci, sta-ti-ar in gat!
