" Intre noi s-a deschis o prapastie... Eu, singura, am construit un pod. Era un pod rezistent. Pana cand, de pe marginea ta de prapasie, a trecut spre marginea mea, o turma de elefanti negrii. Ei au distrus definitiv podul meu... podul nostru...
Primele raze de soare isi fac timid aparitia la orizont. Undeva in departare aud sunetul valurilor spargandu-se de tarmul rece si intunecat... Inchid ochii. Nu vreau sa mai vad nimic, vreau doar ca celelalte simturi sa intre in actiune. Nu vreau sa stiu unde sunt, nu vreau sa-l vad pe El... vreau doar sa aud sunetul marii agitate, sa simt aerul proaspat al diminetii, caldura primelor raze de soare si prezenta lui, undeva, la cativa metrii departare in spatele meu. Ma priveste. Simt asta... ii pot simti chiar si nelinistea din privire...agitatia, nesiguranta... chiar daca nu ma uit la el, "simt" cum albastrul senin al ochilor lui se intuneca treptat lasandu-se prada sentimentelor contradictorii... Se apropie. Mirosul intepator, si placut oarecum, de fum de tigara ma copleseste si fara sa vreau tresar in momentul in care bratele lui reci si puternice ma cuprind, ne lasandu-mi nicio sansa de scapare... Resemnata cu gandul ca nu pot evada, imi las usor capul pe spate, sprijinundu-l pe umarul lui. Acum ii pot simti respiratia fierbinte, cu un usor iz de alcool, pe obraz. Imi sopteste ceva, dar nu reusesc sa deslusesc nimic concret. Dupa o scurta pauza in care am simtit cum toate emotiile i se ingramadesc de-odata intr-o singura fraza pe care urma sa o rosteasca, vocea lui puternica si plina de incredere rasuna in linistea diminetii:
- Esti speciala pentru mine, Sunny! Nu intelegi?
Toata nesiguranta pe care o simtisem la el adineaori disparuse si acum se cuibarea in sufletul meu. M-am eliberat brusc din imbratisarea lui, facand un pas timid inainte. Inca nu voiam sa deschi ochii, era de-ajuns ca imi auzeam vocea tremuranda mai neincrezatoare ca niciodata:
- Dar... ce am eu, atat de special...?
***
- Sunny! Hey,Sunny, trezeste-te! Hai, baa!
...Mmm, sis, ca deobicei gata imbracata si aranjata abia in ultimul moment se sinchiseste sa-mi dea trezirea, si atunci face ca toti dracii. Sa nu mai amintesc faptul ca-mi face crize sa ma misc mai repede, ca are un curs important, ca intarzie la cafea( dupa ce inainte sa ma trezeasca mai bause doua) ca etc etc etc...
Nici macar apa de la dus care curgea cu presiune nu-i putea acoperi pledoaria interminabila despre "cat de iresponsabila, lenesa si inutila este Sunny care nu face altceva decat sa-mi complice existenta si sa ma incurce!!! "
Am iesi din baie, ignorand-o total si m-am indreptat spre dulap, scotocind absenta dupa ceva de imbracat. Intr-un final a tacut; cred ca s-a prins ca azi nu va primi o replica indeajuns de buna cat sa-i strice definitiv ziua ~ cat de mult ii place sa ma provoace, ca mai apoi tot ea sa faca pe victima "terorizata de surioara mai mica, careia ii face toate poftele si in schimb nu primeste decat ironii si rautati"[ discurs pentru parinti ]
Sis a intrat in camera mea cu o tava cu biscuiti de casa cu unt- facuti de ea special pentru mine- si urmata de Rex care nu scapa biscuitii din ochi. A pus tava pe noptiera si s-a asezat pe pat langa mine. Rex, facandu-se comod intre noi, fixa in continuare tava cu bunatati.
-Ai de gand sa-mi spui ce se intampla? Zici ca esti pe alta planeta, zau! Daca nu vrei sa pleci pe jos la scoala, mai bine vorbesti! Desi incerca sa faca pe dura, in ochii ei mari si negrii de caprioara tampita aparu o urma de ingrijorare.
-Nu am nimic, serios! i-am raspuns, insa stiam ca nici un copil de cinci ani nu m-ar crede. Nu a zis nimic, insa ma privea suspicioasa.
-Bineee! Am spus eu intr-un final. L-am visat pe M. Eram la mare si....
- Gata! Gata! Nu vreau sa mai aud nimic! Sis imi arunca o privire dezgustata in timp ce-si prindea o bucla satena cazuta pe frunte, cu o agrafa gasita in buzunar.
Avea sis a mea, un fel de " al 6-lea simt" cand venea vorba despre baieti... De prima data de cand l-a vazut pe M, m-a avertizat sa nu am incredere in el. Inca din primele minute l-a cunoscut mai bine decat aveam sa o fac eu in luni de zile...
In drum spre scoala, nu ne-am spus nici macar un cuvant. Din cand in cand, sor'mea mai injura cate-un cretin din trafic. Beatle-ul nostru rosu era deja atat de incarcat de " energii negative" incat am simtit nevoia sa deschid geamul si sa-mi aprind o tigara, moment in care sis a pus o frana atat de brutala incat, daca nu aveam centura de siguranta, sigur zburam prin parbriz...
Cauta panicata un loc de parcare, in timp ce eu o priveam nedumerita, tinand inca tigara neaprinsa in gura...
-Vaco! Sti ca azi ma intalnesc cu tata! Urla ea la mine. Si stii ca nu suporta tigarile si daca afla ne omoara pe amandoua!!!
Mda, la 22 ani, sis inca se teme sa nu afle parintii ca fumeaza... Asa se face ca a parcat cu talent intr-un spatiu ingust, apoi m-a tras dupa ea pana la o bancuta destul de indepartata de masina unde ne-am aprins amandoua cate o tigara. Nu stiu de ce, dar dintr-o data imi disparuse cheful de scoala. Bineinteles ca nu i-am spus nimic lui sis, i-am zis doar ca voi merge pe jos la scoala... si am plecat, lasand-o sa-si termine tigara, singura.
Insa, in loc sa merg spre scoala, am luat-o in directia opusa, spre cafeneaua mea vintage, unde lucreaza aiuritul de Radu. L-am gasit singur, in spatele barului, trimitand mesaje- Laurei, cu siguranta.
-'Neata! Ce cafea ai pe-aici? zic eu in timp ce intru dupa bar, cautand butonul de pornire al expresorului...
La ora 7:45 cafeneaua era goala asa ca mi-am permis sa fac pe barmanul pregatindu-mi singura cafeaua. Radu era cam ocupat cu mesajele, asa ca m-am asezat singura la o masa, deschizand o revista. Pe geamul mare din stanga mea l-am zarit pe M care... "Stai! Ce? Nu se poate! Sper ca nu are de gand sa intre aici!!!"
Cum spuneam, M era in fata cafenelei si vorbea agitat, la telefon. Probabil cu blonda de ieri, sau poate cu alta... cine stie - doar, te roooog, nu intra in cafeneaua asta! Mai sunt si altele peste drum!
Din pacate, telepatia nu functioneaza si iata-l pe M intrand si apropiindu-se fix de masa mea... Ma prefac ca nu-l observ fixandu-mi privirea pe un articol despre " accesoriile unei veri fierbinti" incercand sa citesc... degeaba. Cu el atat de aproape, ochii lui albastrii atintiti asupra mea, e imposibil sa ma mai pot concentra la ceva. Incerc sa fac pe indiferenta:
- Salut... scuze ca nu pot fii atenta la tine, dar am ceva important de citit! ii spun, prefacandu-ma interesata de ce scria in revista.
Dar nu apuc sa termin fraza, cand el se napusteste asupra mea, strangandu-ma in brate, in acel moment, buzele noastre unindu-se in cel mai intens sarut...
In acel moment, exact ca intr-un film stupid, se facu de-odata liniste. Muzica de la radio s-a oprit, putinii oameni care se aflau in cafenea au impietrit,parca... iar Radu a scapat telefonul din mana, acesta facandu-se tandari...
M se departa usor pentru a ma privi, trecandu-si o mana prin parul meu, in timp ce eu il fixam hipnotizata... Se apleca din nou, lipindu-si obrazul de fruntea mea, cu o mana strangandu-ma cat mai aproape de el, cealalta mana jucandu-se timid prin parul meu...
