Foarte mulți oameni știu de acele "jocuri" de groază care de obicei se joacă cu prietenii, în pădure, sau noaptea, în casă. Ei bine, unele jocuri pot deveni realitate. Ceea ce mi s-a întâmplat nu credeam că există.. Sau că ar putea exista vreodată. Eram singur acasă, și ca de obicei, mă uitam la filme sau stăteam la telefon și vorbeam. Am găsit pe internet un film de groază, nu mai știu cum se numea, știu doar că, dintre toate filmele, acela m-a speriat groaznic. Era vorba despre un adolescent, de vreo 17 ani căruia i-au murit părinții, și pentru că nu voia să rămână singur, a încercat să se sinucidă. S-a tăiat; chinuit; s-ampușcat, a încercat chiar sã se ștranguleze... Însă nimic nu a mers. Copilul nu a mai îmbãtrânit, așa că, la fel ca unul, se tot juca în fața oglinzii. Își rostea numele de 6 ori, în 6 limbi diferite, cu 6 clipiri de ochi. Nu știu exact ce însemna, pentru că am oprit filmul. Dar am vrut să joc și eu acest joc, pentru că în mintea mea nu exista vreo teamă. M-am dus în baie și, în fața oglinzii, am început să-mi rostesc numele de 6 ori, în 6 limbi, cu 6 clipiri de ochi. Nu s-a întâmplat nomic... Până am vrut să mă pun sã dorm. Atunci spaima parcă m-a cuprins. Simțeam de parcă o mână mă atinge ușor pe spate. M-am întors crezând că au venit părinții mei, dar nu era nimeni.. Nu am mai putut dormi. M-am dus în baie și am vrut să mă spăl pe ochi. Mă uitam în oglindă și, dintr-o dată am început să zambesc larg... Dar nu eram eu. Privirea îmi era roșie ca focul, fața parcă stătea să ardă iar zâmbetul tot creștea. Oriunde mă mișcam în baie și mă uitam în oglindă, priveam cum "eu" stăteam pe loc și mă uitam la mine cu zâmbetul pe față. În seara aceea nu am mai putut dormi. Așa cã am chemat un prieten să doarmă la mine, căci nu mai puteam de teamă. I-am spus ce s-a întâmplat, dar el nu m-a crezut, și, cum el este mai curajos din fire decât mine, a înercat să se joace și el. Și-a rostit numele de 6 ori, în 6 limbi, cu 6 clipiri. Nu s-a întâmplat nimic. Am fost șocat, credeam că am înnebunit. El a rămas în baie să facă duș. Eu stăteam singur, în fața televizorului, cautăm un film: unul de groază, fiindcă nu-mi mai era frică, ba chiar râdeam de mine. Dintr-o dată am auzit un țipăt din baie, așa că am fost să verific. Când am deschis ușa am fost îngrozit. Mă uitam în oglindă și,la fel cum "eu" eram acolo, chipul prietenului meu era la fel. Dar de data asta era diferit. Chipul lui nu zâmbea, nu avea fața arsă iar ochii lui nu erau roșii. Chipul lui era trist, fața era parcă mai neagră ca cărbunele, iar ochii nici nu existau. Ce ni se întâmplase? Cum de un joc dintr-un film a devenit realitate? Și punându-ne această întrebare, am vrut să știm dacă i s-a mai întâmplat cuiva, căci poate din cauza somnului si fricii, ne-am imaginat totul. Am fost șocați să vedem pe internet câți oameni au murit din cauza acestui joc. De ce? Frica i-a cuprins și n-au mai rezistat. Noi nu am vrut să cedăm, am înercat să rezistăm. Am fost înapoi în baie, de data asta, amândoi. Ne-am uitat în oglindă și, dintr-o dată chipurile ni s-au schimbat. Cu frica în noi, am spart oglinda. Ne uitam pe jos în bucățelele de oglindă și ne priveam, chipurile noastre erau normale, nu mai erau schimbate. Nu am mai jucat acest joc. Dar... Mi-am dat seama de un lucru jucându-l... Toată lumea are frici.. Toată lumea se sperie, și toată lumea face lucruri care ei cred că sunt niște simple jocuri, și că nu îi sperie... Ce vreau să spun este... Că toată lumea are două fețe... Chiar dacă noi nu ni le vedem pe ale noastre, le descoperim. Iar uneori, ne este frică chiar nouă de noi... Nu lăsa frica să te doboare, frica te întărește mai mult decât ai crede.
