Betting on you <Infinite>

4

~ Seoul, Coreea de Sud; ora 23:52 ~

- Ji Hye! Deschide ușa!

Fratele mai mare bate insistent în ușa de la camera surorii lui. În zadar încearcă să o deschidă, este încuiată. Brusc, Ji Hye îi răspunde.

-Ce e, Woohyun?

-Deschide-mi! Ţi-am adus pizza! Trebuia să o facem împreună, dar... dacă tot nu ai vrut, am făcut-o singur. Acum deschide-mi ca să ţi-o dau!

-Nu, mulţumesc! Nu mi-e foame. Mănâncă tu şi pentru mine.

-Prostii! Trebuie să mănânci!

-Nu, nu trebuie!

-Ji Hye! Deschide! Trebuie să mănânci! Altfel îţi va fi foame la noapte!

-Pleacă, Woohyun!

Ji Hye deja devenise enervantă pentru Woohyun, nu trebuia să se mai încăpăţâneze. Nervos, băiatul încearcă să deschidă uşa cu forţa.

-Ji Hye! Nu cred că vrei să vezi uşa asta doborâtă!

-Ha! Stai că m-ai făcut să râd! Cu forţa ta? Să distrugi uşa? Ha! Sigur! din cameră se aude râsul gălăgios al lui Ji Hye.

-Aish, copila asta... Ji Hye! Deschide!

Băiatul nu mai are răbdare, deci începe să dea cu pumnii şi cu picioarele în uşa de la camera surorii lui. Loviturile o trezesc pe mama acestora care numaidecât intervine în disputa celor doi.

-Woohyun! Ce e cu gălăgia asta? Ji Hye! Deschide uşa! Nu e frumos!

-Mamă! şopteşte Woohyun ruşinat. Nu o să deschidă doar pentru că îi zici tu să o des......

Brusc. uşa camerei se deschide, iar din încăpere iese tânăra, luând mai apoi o poziţie respectuasă faţă de mama ei. Se apleacă înspre aceasta, chicotind.

-Îmi cer iertare, mamă! Data viitoare îi voi deschide ușa lui Woohyun.

Băiatul nu mai are cuvinte. Tocmai ce a fost pus la punct de către mama și sora sa. Tânăra apucă farfuria cu pizza din mâinile fratelui ei, intrând apoi în cameră. Dintr-o mișcare închide ușa, iar o briză îi cuprinde pe cei doi. Woohyun privește în gol, încercând să își dea seama cum a fost făcut de râs.

-Nu îmi va deschide, nu? întreabă scurt Ha Na.

Întrebarea retorică a fost oarecum jignitoare la adresa lui Woohyun fiindcă abia se dovedise că mama are mereu dreptate. Femeia îi bate umărul fiului ei, după care pleacă în camera sa, lăsându-l singur pe hol, într-o liniște apăsătoare. Peste câteva momente, băiatul se retrage și el în camera sa.

O zi din viaţa acestei familii abia se încheiase. Le-au mai rămas multe. Oare ce îi așteaptă următoarea zi?

~ Seoul, Coreea de Sud; ora 05:58 ~

Ji Hye, tânăra familiei, coboară leneșă treptele casei. Sub picioarele sale, un război al scârțâitului a început. La fiecare pas, o fâșie rebelă de lemn își arată talentul la gălăgie. Ușor iritată, Ji Hye sare peste ultimele 3 trepte, aterizând direct pe canapea.

-Aish... Măcar nu a scârțâit nimic...

Însă la primul pas pe podea, lemnul revine în forţă și reproduce cel mai puternic scârțâit auzit vreodată. Peste câteva secunde, Woohyun, coboară treptele, sărind peste câte una. Ajungând la parter, dă de sora sa care își prepară micul dejun.

-Ce s-a întâmplat? Ai căzut? Ţi-ai rupt ceva? A intrat un hoț cumva? Un criminal în serie? Te-a răpit și te-a amenințat, te-a adus înapoi?