THE SHADOWS OF AULDHAM CASTLE - - - UMBRELE DIN AULDHAM

Prima parte - INCEPUTUL

Trei picaturi mari, perfecte si rosii urmareau linia carpetei bej, moale, dinspre dormitor. „Mama o sa innebuneasca cand o sa-si vada carpeta ei pufoasa, patata” – am gandit. Ei ii amintea de puful puiului de gaina, mie de puiul meu negru cu care imi placea sa ma joc in copilarie si pe care intr-o zi l-am vazut fara cap - fusese atacat de o pasare de prada. Picaturile inca proaspete, miroseau intepator. Am urcat si ultima treapta. Usa dormitorului era usor crapata. Am impins-o incet spre perete. Patul era ca de obicei ravasit, nu obisnuiam sa-mi fac patul dimineata. In camera mai multi stropi rosii, o substanta groasa si vascoasa care ameninta sa nu mai iasa cu nimic. Perdeaua bej cu spice de grau aurii statea stramba la un capat, prinsa in ceva. Am pus un picior in fata celuilalt ocolind stropii mici si rosii.

La capat, perdeaua era brazdata din loc in loc de buline rosii ca un desen inegal. Dupa coltul patului, capatul perdelei era strans in mana ramasa paralizata pe ea. Corpul impietrit pe o parte cu spatele spre usa, cu bratele intinse, unul sub cap si cu celalalt in fata tinand strans poala perdelei.

Auzeam o respiratie grea si o inima batand puternic. Mi-am asezat mana care tremura necontrolat pe umarul ei si cu un gest usor, mai mult ca sa nu o sperii, am tras-o spre mine. Un val gros de sange a brazdat printre buze si apoi a inceput sa serpuiasca in jos pe langa colturile gurii, pe maxilare, pe gat, pana in decolteu.

Am vrut sa-l opresc sa ajunga si mai mult pe mocheta, stiam cat de mult iubea mama aceasta mocheta. Gatul ii era inca cald dar paralizat in ultimul gest al expiratiei. Inima imi batea in tample, narile mi s-au inchis de greata, am deschis gura ca sa pot scoate aerul din piept. Un spasm mi-a oprit aerul in plamani, camera a inceput sa se invarta.

Usa de la dormitor s-a inchis cu un mic poc si doua scartiituri de podea i-au precedat la doar o secunda. Podeaua a venit spre mine si in timp ce ma scufundam in mocheta moale ii priveam ochii inca deschisi, cu pupilele marite, umede.

Daca omul este bun de la natura si societatea il inraieste, atunci traind departe de ea am fi toti sfinti? De ce a infiintat omul societatea daca ii dauneaza spiritual si il indeparteaza de la scopurile lui bune? De ce plecam de la tara si ne ingramadim cu totii in marile orase? Civilizatia este de dorit comparativ cu viata in natura? Daca exista legile Creatorului, de ce omul si-a facut altele pe care le respecta sau suporta consecintele?

In timp ce crima este condamnata in orice societate, naturala sau creata, continuam sa gasim noi metode de o savarsi. Ambitia, lacomia, snobismul, religia sau idealismul ne deschid o noua poarta spre lume, ne ofera o noua perspectiva a aceleasi vieti.

Un ideal pare sa fie un motiv bun pentru care sa mori. Imagini din trecut sau visuri de viitor ne ofera combustibil sa mergem inainte, asa cum eu o luam de la capat, cu un motiv clar in minte a ce voi face in viitor si cu o amintire grea din trecut. Voi aduce justitia pe pamant? Omul va invata ca dreptul lui de  alegere va fi revocat si va invata sa se supuna, va plati pentru razvratirea impotriva a tot ce este natural si corect, va plati sangele varsat si gandurile de razbunat?

- Celina, ia loc te rog – m-a indemnat vocea blanda, in acelasi timp autoritara a Dnei Tudor. Avionul era pe punctul de a decola spre noua mea viata. Azi incep sa traiesc din nou. Azi ma aflu pentru prima data intr-un avion in drum spre o tara necunoscuta, desi nu de tot straina: bunica mea s-a nascut in Scotia si a imigrat in Romania cand era foarte tanara, s-a casatorit cu un roman si nu s-a mai intors niciodata. Mama mea nu a reusit niciodata sa vada Scotia si nici nu si-a dorit sa calatoreasca prea mult. Aveam sa-mi redescopar radacinile pierdute si de mult uitate la scoala de vara, in Scotia.

Faptul ca nu am calatorit niciodata in strainatate justifica ca nu am mers niciodata cu avionul, dar sa ajung sa-mi cunosc “cealalta” tara, de unde a pornit totul pe linia mea ancenstrala, printr-o bursa de studii pe care nici nu simtea ca o merit, era fie pura coincidenta, fie mana destinului.