Tabăra

Prolog

  Soarele cald și îmbietor domnea peste bolta cerească, de un albastru pur și inocent. O briză ușoară de aer trecu gingaș prin pădurea cu arbori uriași și tineri, mângâindu-i cu atingerea sa blândă, pentru a-i face să uite de căldura neinsuportabilă și neocrotitoare a verii. Nori de albine lucrătoare se împrăștiau în jurul tufișurilor, luând sfântul aur de la fiecare floare, una mai frumoasă ca alta, una mai viu colorată ca alta. Cocoțată într-un copac, o coadă roșcovană se legăna hilar de la drepta la stânga,lăsând pe jos sute de fire de păr. 

 În acest peisaj, liniștea și farmecul pădurii fuseseră furate de către strigătele motorului învechit ale unui autobuz portocaliu, care mai puțin și scotea fum. Scârțâitul roților uzate se contopea cu râsetele, care mai de care, din vehiculul vechi. Un bărbat nebarberit, probabil trecut de vârsta a doua de multă vreme, conducea fără vreo grijă automobilul plin de adolescenți. Ochii săi căprui, înconjurați de cearcăne și riduri, erau concentrați asupra unui ziar, ce se afla în mâna sa stângă, cel apărut în urmă cu o săptămână. În schimb, cealaltă mână aspră ținea puternic de volan, evitând cu ușurință fiecare groapă, de parcă ar fi avut un al treilea ochi in frunte, la fel de obosit ca și ceilalți. În gura sa se află o țigară, pe care nu mai apucă s-o aprindă din cauza interesului pe care îl manifestau ochii săi pentru articolul de la pagina trei. Cu o mișcare simplă, nu foarte complexă, își lăsase cotul brațului drept pe volan. Scoase dintr-un buzunar al tricoului său, care doar alb nu mai era, pătat cu mâncare, transpirație, prin care șiruri de grăsime parcă încercau să scape, lăsând la vedere părul său gri de pe piept, o brichetă roșie. Își aprinse țigara tacticos, evitând în continuare la fel de dibace gropile. Oarecum plictisit, aruncă ziarul pe fereastra între-deschisă, pe care începeau să evadeze linii de fum. Ținea în continuare acel volan în cel mai neortodox mod, scărpinându-și barba, pe care picături de transpirație se abăteau încet. 

  - La dracu' cu tine, murmură cu vocea sa puternică, scuturând din cap și ațintindu-și ochii spre marea atracție, locul în care trebuia să transporte acești puști, în siguranță.