Tabăra

Capitolul 1

„ În întunecata încăpere, doar ecoul picăturilor de apă se mai puteau auzi, alături de respiraţia ei... Pulsul îi bătea de douăzeci de ori mai rapid, sentimentul de frică îi năpustea simţurile. În mintea tinerei fete se rederula încontinuu acel ultim zâmbet pe care îl afişă dragul ei iubit, un zâmbet încrezător, probabil afişat pentru a-i da încredere... În realitate, era şi el un laş. Brusc, paşi au început să se audă. Ochii ei plini de teamă s-au aţintit asupra clanţei. Uşa se deschisese brusc şi apăru... "

  Un ţipăt de durere scăpă din buzele pistruiatului, făcându-l să-şi scape lanterna pe jos. Fusese victima unei lovituri de-a Shaynei, o tânără de culoare ce avea forţa unui rinocer, deşi înălţimea ei nu arăta acest lucru.

   - Ce naiba te-a apucat?! Abea aşteptam partea cu maţe şi tu îl ucizi pe ăsta! strigă în cele din urmă cu gura plină de popcorn, blonda cu vârfuri colorate,Kaylinn.

   - L-a speriat rău de tot pe Andy, nu vezi că l-a traumatizat? îl privi ingrijorată pe brunet, care era acoperit cu vreo trei pături şi tremura rău de tot.

   - Frate, ce papă-lapte eşti...

   - T-t-taci din gură! A fost chiar înfricoşător... spusese Andy cu o voce de copil mic, care mai puţin şi dădea să plângă.

  Shayna îşi înfăşură mâinile în jurul tânărului speriat, afişând un zâmbet dulce, calmându-l.Între timp, blonda bosumflată începu să mânânce mai multe floricele de porumb, aşteptând ca povestitorul să-şi revină. Acesta se afla pe jos, afişând o faţă buimacă, de parcă ar fi fost rănit de o mamă urs. Fără a ezita, Kaylinn, luă primul băţ pe care îl găsi pe jos şi atinsese poponeţul „cadavrului".

   - Trezirea morcoveaţă! Vreau să aud cum se termină povestea aia! ţipă bosumflată. De ce nu se trezeşte?!

   - Poate al trebui să-l ducem la infirmerie... spusese Shayna.

  În timp ce Kaylinn se chinui să-l târască pe Davin, în partea opusă a taberei se aflau patru siluete,ce păreau cam agitate.

  - Bătrâne, eşti dus, spusese sec tânăra brunetă, lăsându-se lejer pe călcâie, pregătită să plece.

  Înainte de a face câţiva paşi în spre direcţia celor doi bufoni, fusese oprită de mâna ochelaristului, lăsată pe umărul ei stâng. Ochii ei negri se întâlniseră cu privirea băiatului, care cerea ajutor.

   - Ce mai vrei şi tu? întrebase cu acelaşi ton plictisit de mai devreme.

  Omul în vârstă îi privi urât pe cei doi tineri, scuipând grotesc într-o băltoacă.

   - Te crezi buricul pământului puştoaico?! comentă în cele din urmă acesta nervos. Aici nu faci orice vrei tu, trebuie să asculţi ordinerele. La vârsta ta, mă aflam deja în armată, luptând pentru patrie pe front! vocea groasă începu să irite urechile celor din jur, mai ales urechile fetei, care totuşi, încă afișa acea față calmă.

   - Şi asta e problema mea? Tch... nici nu ştiu cum naiba am ajuns aici, murmură pe afundate.

   - Rachel, te rog...adăugase într-un final Connor, tovarăşul de viaţă al fetei, pe un ton ca de mielușel, pentru a o convinge.

  Sprâncele stufoase de pe chipul ridat al bătrânului s-au arcuit, lăsând o mare de dungi ale stresului şi nervozităţii la vedere. Înainte de a mai spune ceva, fusese oprit de doamna cu păr vopsit roşcat de lângă el:

   - Frank, nu te mai comporta aşa cu copiii, sunt tineri, mai dă-le şi tu puţină pace.

  Auzind vocea dulcea a nevestei sale, privirea sa se schimbă în una mult mai blândă şi calmă.

   - Foloseşte cuvintele magice şi te vor asculta, zâmbi cald femeie, băgându-şi unghile lungi şi roşii în părul său buclat.

  - Auziţi... n-aţi vrea să puneţi nişte afişe, în oraș...- se uită cu coada ochiului la soţia sa, inspirând aer, după care expirând acele cuvinte magice -... vă rog?

  Rachel ridică ușor o sprânceană, uitându-se la Connor cu o față care transmitea în mod direct întrebarea: ,,Moșul ăsta chiar vorbește serios?"

   - În regulă, adăugă în bruneta. Daca chiar ne rogi atât de frumos, mai spusese ea, parcă încercând să mai scoată niște sentimente de furie din bătrân.

  Siluetele celor doi tineri au început să se piardă în frumosul peisaj de foios, printre copacii înalți, care umbrau pământul sub lumina lunii. În spatele lor puteau auzi chicotul doamnei roșcate și vocea groasă a boșorogului, care nu se putea opri din bâlbâit rușinat. Un oftat scăpă din buzele fetei.

  - S-a întâmplat ceva? întrebă curios băiatul, care căra în mâinile sale subțiri niște postere.

  - Nimic... Presupun că va fi o vară lungă, își ridică capul, privind nostalgică pătura nopții acoperită de stele.

Ce personaj v-a atras atenția?