Teoria iubirii - Volumul 1

5. * Lumina albă *

Sosise ziua adevărului. Ce macabru sună. Da...totul sau nimic. Lozinca aceasta îmi răsuna în urechi încă de la primele ore ale dimineții. Nu cred că am dormit, adunate 3 ore, eram ca un roboțel care nu simte nimic, eram fără viața. Dacă planul nu reușește, în seara asta la 18:30 o sa ma aflu în cursa către Londra, iar Miss Margarette o sa ma ia de la aeroport și o să mă ducă la internat .Probabil pe drum o sa îmi facă o morală lungă, despre escapada mea care,cu siguranță i-a pus munca în pericol.

Mi-am oprit gândurile, pentru ca simțeam ca o luam razna. Trebuie să fiu optimistă. Și ce dacă o sa plec, o voi revedea pe draga mea Ema. În clipa aceea mi-am dat seama ca nu mai știam nimic în legătură cu ea de mai bine de o săptămână. Dar nu puteam sa o sun acum, ce era sa ii spun. Nici măcar nu eram sigura ca planul va funcționa.

Raul și restul încă făceau repetiții, iar momentul artistic le ieșea de minune. Cu toții au depus mare efort și acum se bucura ca în sfârșit au reușit.
Dar nici ceilalți nu erau mai prejos. Andrei pregătise din timp coregrafia, era chiar talentat, Bianca era diva colegiului, fata pe care toți băieți si-o doreau. Era împreună cu Andrei deja de aproape 2 ani, păreau a se înțelege foarte bine, și cuplul era invidiat de toată lumea, nu numai ca erau frumoși, dar erau și foarte talentați.

Însă, de câteva zile, Andrei era abătut, nu își mai găsea locul, ba mai mult a cautat pe cat posibil să o evite pe Bianca. Nu știa ce se petrece cu el.

La ora zece și jumătate, Bianca mergea către casa lui Andrei. În același cartier stătea și Bogdan, care de câteva luni se apropiase mai mult de Bianca, fiind foarte buni prieteni. Ajunsă în fața casei, Bianca bătu la ușă :

- Hey, iubi! Ce e cu tine, de ce nu m-ai sunat? Nu ti-a fost dor de mine?!

- Bună, Bianca! Nu am vrut să te deranjez, cu siguranță ai fost foarte ocupata cu numărul tău solo. Și...

- Niciun și. Vino, dă-mi un pupic ca sa te iert!

Au intrat în casa. Andrei era singur, părinții fiind foarte ocupați cu festivitatea de deschidere.

- Cu ce vrei sa te servesc? Un ceai, limonadă?

-Nu vreau nimic altceva, te vreau pe tine!

Și se năpusti asupra lui, îl trânti în pat și a început să îl sărute. Andrei nu se opuse, dar după câteva secunde, se dezlipi de lângă ea

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic, nu ești tu de vina, ci eu. De câteva zile ma simt nașpa, nu îmi mai gaseac locul.

- Poate e din cauza oboselii, ai muncit foarte mult baby, și sunt sigura ca un masaj o sa îți prindă foarte bine.

- Ce ai spune sa trecem la pasul următor mai târziu?

-Offf... Suntem deja de aproape 2 ani împreună, nu crezi ca suntem destul de pregătiți?

- Ai răbdare! Vreau sa fie cea mai frumoasă experienta pentru amândoi.

- Bine, iubire! Cred ca am sa plec, mai trebuie sa repet pentru solo, ne vedem cu o jumătate de ora înainte de deschidere!

- Ok. Vino încoace. Și o lua în brațe, apoi o conduse către ieșire.

Intre timp, Raul ajuse acasă. Nici el nu dormise prea bine, asta pentru ca arăta obosit. Eram în living cu bunica și îmi povestea despre prima mea experienta artistică, când am urcat pe scena teatrului, pe care ea a performat zeci de ani. Îmi amintesc și acum podeaua vopsita în negru, cortinele de catifea roșie, și ecoul sălii când am recitat o poezie.