Cinci secunde în brațele tale

Secunda a cincea

Când mă trezesc dimineața, de obicei îmi ies din minți pentru că urasc când lumina reușește să se strecoare prin țesătura fină a draperiilor și să mă lovească ca un pumn în ochi. Apoi realizez că cearșafurile mi s-au înfășurat în jurul picioarelor și nu izbutesc să ies din ele până când nu mă lovesc măcar de două ori cu capul de colțul rece al noptierei. Mi-ai spus de atâtea ori că e cazul s-o mut, dar am refuzat vehement pentru că ăsta e într-un fel imboldul care mă ajută când sunt în întârziere fiindcă am dormit prea mult. Îmi dau seama după locul unde se așază soarele în gaura perdelei. Dacă e mai sus de a treia am întârziat. După cea de-a cincea m-aș putea considera concediată. Te blestem că e de-un patru și nu m-ai trezit și pe mine, egoistule. Crezi că doar serviciul tău e important. Ai râs de mine și mi-ai spus că ar fi cazul să îmi cumpăr un ceas, dar dacă te-am lăsat să îmi pătrunzi în sanctuar nu înseamnă că te las să îmi schimbi ordinea universală. Tu ai dreptul doar să mă aprobi, în niciun caz să mă critici. Îmi dezlipesc cu greu ochii și mă scarpin de câteva ori, dar genele îmi sunt încurcate pentru că uit tot timpul să mă demachiez seara. Mi-ai cumpărat cele mai proaste servețele umede pe care ți le putea recomanda farmacista. Măcar ai cumpărat și tampoane când te-ai dus, fiindcă eram prea irascibilă să ies atunci din casă. Aș fi dat o mână să îți văd fața când le-ai cerut. Probabil de aia ai vrut să mi-o plătești așa scump.

Când reușesc în cele din urmă să ies din capcana bumbacului dau de altă greutate în timp ce îmi lipesc tălpile goale de suprafața rece a parchetului și mă muștruluiesc de una singură fiindcă tot timpul uit să îmi pun papucii de casă la capătul patului. Am și eu defectele mele, memoria proastă e unul dintre ele. Tuturor ni se întâmplă, așa că de ce aș fi eu excepția? Țopăi pe vârfuri, energic, până la baie și mă sperii de ceea ce văd în oglindă. Aceeași față albă și lipsită de strălucire, cu trăsături comune și zâmbet pisălog. N-am timp să mai fac un duș, dar îmi analizez cu grijă picioarele. Am puțină celulită și m-aș sufoca de nefericire dacă n-aș întârzia la muncă. Tu tot timpul mă temperezi și încerci să mă îmbunezi spunându-mi că "așa e o femeie adevărată". Dar ce știi tu? Ești doar un bărbat.

Pun o cantitate mititică de pastă de dinți și îmi periez cu grijă perluțele. Nu aș vrea să dau ochii cu lumea fără să fiu măcar cât de cât aranjată. Mișcarile greoaie alimentate de lipsa de somn nu mă ajută să mă pregătesc mai repede. Îmi blestem vezica mică și faptul că trebuie să rezolv problema în timp ce îmi trec peria prin părul șaten și mă chinui să îl prind într-o coadă. Așa măcar mai salvez niște timp. Ți-am spus să îți cumperi și tu un piaptăn fiindcă mi-ai rupt coada la al meu și n-ai mai reparat-o. E scump un lipici, nu-i așa? Coama mea nu e nici prea scurtă, nici prea lungă și nu îmi port părul așa doar pentru că îți place ție, ci pentru că așa m-a sfătuit frizerița. Nu mă străduiesc prea tare să arăt bine.

Fug înapoi în cameră și caut disperată dresurile pe care mi le-ai cumpărat de Crăciun. Nu sunt prea drăguțe dar sunt singurele noi și mi le-am agățat pe celelalte la ultima noastră ieșire în oraș. Merg cu rochia vișinie ceea ce e relativ bine. Îmi ascunde defectele, dar fundul meu uriaș nu scapă de "testul trasului din toate părțile până reușești să îmbraci rochia". Păcat că azi voiam să îmi iau pantofi galbeni, dar tu spui că mă fac să semăn cu Donald Duck. Să știi că nu am renunțat la ei din cauza ta, ci din cauza Donnei de la recepție. Și-a luat și ea o pereche originală de la Casadei. Ea n-o să afle niciodată că m-au costat mai puțin de 20 de biștari fiindcă știi tu o tipă a cărui văr îl cunoaște pe tipul care îi repară cablul vecinului... În fine, îți amintești despre ce vorbesc. Așa că pe cât de repede mi-ai făcut rost de ei pe atât de repede poți să ți-i iei înapoi. Știam că ești bun doar ca să faci cafea.

Ups, vorbind de asta. Îmi trec rimelul peste genele mici de câteva ori deși mor de ciudă că nu vor fi niciodată ca ale tale. Ce Dumnezeu ești bărbat, ce să faci tu cu genele alea superbe? Nu mai ai ce agăța fiindcă pătrățelele ți-au fost înlocuite de burtică și începe să îți cadă părul. O să ajungi ca un ou dacă o vei ține tot așa. Deși știu că mâncarea mea e de vină pentru asta. Dragostea trece prin stomac ce să fac?

Îmi pun niște pantofi negri în picioare și fug spre bucătărie. Înjur tare, cât să mă audă vecinii, pentru că 1. am călcat strâmb și mi-am sucit piciorul, 2. nu mi-ai lăsat cafea!
Știi că vei plăti scump pentru asta, dar te iert pentru simplul fapt că ai să speli amandouă băile cu cea mai mare atenție. N-am timp de asta, tre' să fug. Nici n-apuc să ajung la ușă că îmi amintesc că nu mi-am pus cercei. Nu pot ieși din casă fără cercei, e ca și cum aș merge cheală. Fug într-un picior până la dulap, și în timp ce îmi pun unul dintre ei celălat se rostogolește ca un nebun, cade în chiuvetă și se duce pe țeavă. Al naibii să fie. Îmi pleznesc fruntea și o dau dracului de treabă. Fug înapoi la ușă și îmi iau geanta de la cuier. Realizez prea târziu că n-am desfăcut-o de pe cârlig și rămân cu o baretă suspendată. S-a rupt, grozav! Lovesc ușa cu piciorul de două ori și arunc cu geanta în ea. Regret decizia când toate fardurile mele zboară pur și simplu și îmi alunecă la picioare spărgând liniștea din jur. Disperarea mea atinge cote maxime și țip într-un acces de furie nebună.

Mă apuc să le strâng cu greu și tocmai când apuc să adun ultima trusă ușa de la casă se deschide și văd prea bine cunoscuții blugi pe care ți-i i-am luat anul trecut, dar de care te plângeai că sunt demodați. Am făcut și eu o dată un gest drăguț și atunci ți-ai găsit să comentezi. Îmi ridic privirea și rămân șocată.
Arăți bine. De fapt ce dracu' arăți grozav! Părul tău ciufulit stă în toate părțile dându-ți un aer de puștan inocent. Ochii albaștri mă studiază cu amuzament și lași plasele de cumpărături la ușă închizând-o în urma ta. Facem un schimb rapid de priviri analizându-ne stupefiați ținutele. Nu am de gând să te întreb de ce nu ești la muncă acum, pentru că nu îmi vine în minte altceva decât faptul că n-ai făcut cafea și îmi vine să îți sparg capul pentru asta.
Deschidem gurile ca să spunem ceva, dar le închidem la fel de repede pe cât le-am deschis. Niciunul nu spune nimic și îmi mușc buza de jos frustrată. Oare am ceva pe față?

- Pleci undeva?

- Tu de ce nu ești deja plecat?

Te uiți la mine cu uimire și înghiți în sec. Mărul lui Adam face o mișcare îndrăzneață în timp ce înghiți în sec. Te uiți la mine de parcă aș fi nebună, dar cu siguranță nu e ceva nou pentru tine. Apoi o licărire jucăușă ți se aprinde în ochi și rămân perplex când te văd aplecându-te în fața mea, dând voie unui râs adorabil să umple holul. Dacă nu m-aș grăbi atât de tare, aș face-o din nou; ți-aș sparge capul. Nu știu ce găsești amuzant, dar n-am de gând să aflu. Îmi pun geanta cu o sigură baretă pe umăr și pun mâna pe clanță pregătită să te las singur. Acum nu știu care din noi e mai nebun. Mâna ta osoasă se oprește pe talia mea și mă privești mai calm când mă întorc spre tine. Încă ai râde dacă ai putea și ochii mei s-au umplut de lacrimi pentru că nu înțeleg ce ai. Știu că de obicei râzi de mine pentru că mă crezi "de o sensibilitate aparte", dar e serios și ție nu pare să îți pese. Mi-aș putea pierde serviciul, dacă nu am făcut-o deja.

Micuțo, mă tachinezi lipindu-ți cealaltă mână de ușă astfel oprindu-mă de tot să mai ies.

Nu mai am scăpare până nu îmi spui ce vrei și nu prea pari să te grăbești. Îmi dai drumul taliei, iar mâna ta se plimbă leneș pe maxilarul meu. În sus și în jos, coboară pe gât și dispare spre umăr. Toată pielea mă arde în locurile în care tu ai lăsat urme invizibile. Faci asta ca să mă împaci sau ca să mă enervezi? Cine te mai știe?

- Spune odată. Vocea mea pare spartă în mii de bucățele, iar tu abia acum realizezi asta.

Îmi săruți delicat vârful nasului si îmi zâmbești cald. Îți strecori gura și nasul în părul meu și pui un sărut scurt pe urechea mea. Știi că îmi place asta, și îmi place când mă iubești în felul tău protector și dulce, dar ești un nătang când crezi că un sărut va rezolva totul.

- E sâmbătă, îmi șoptești într-un alt acces de râs care mă lasă mască.