Cinci secunde în brațele tale

Secunda a patra

Las geanta să îmi cadă din mâini și mă uit la tine cu gura deschisă. Iar mi-ai făcut-o nenorocitule! Nu pot să îmi opresc furia ce se zbate în mine ca un animal în cușcă și mă zgârie cu ghiarele ascuțite pe interior. Îmi ridic pumnii mici și încep să te lovesc cu ei în piept. Pare că ești un munte căci nu reacționezi în niciun mod și nu te lași impresionat de prestația mea. Mă iei într-o îmbrățișare și mă cari prin casă, râzând, în timp ce eu mă chinui să scap, ca un pește pe uscat.

Rânjești diabolic când mă lași jos pe blatul de la bucătărie și îți lipești dintr-o mișcare buzele de gâtul meu. Mă muști tandru și după câteva momente în care corpul meu se lasă pradă acțiunilor tale, îmi dau seama că tocmai mi-ai lăsat pe gât un semn cât casa. Știi că nu îmi place să te las să câștigi, așa că te împing cu mâinile și cobor cu picioarele goale pe podeaua rece. Palma mea se atinge imperceptibil de fața ta, nu ca să te rănesc ci ca să te pun la respect. Oricât de mult ador atingerile delicate și mângâierile tale, orgoliul meu a suferit profund în urma înfrângerii și trebuie să îți dau o lecție. Mi-am pierdut pantofii pe hol și mi-ai stricat părul căci șuvițe lungi îmi acoperă privirea. Te dai în spate un pas și mă analizezi preț de câteva secunde criminale în care corpul pare că mi se topește sub atingerea ta nefirească. Deși fizic ești distant, te simt mai aproape ca nicicând. Albastrul întunecat al ochilor tăi mă urmărește precum o umbră în timp ce ies din bucătărie și îmi trec mâinile prin părul dezordonat. Te aud chicotind în spatele meu, dar nu mă întorc ca să îți ofer atenție, ar fi exact ca și cum mi-aș accepta înfrângerea și asta nu e posibil.

Îmi arunc rochia cât colo, când ajung în cameră și scap și de dresurile ciudate. Nici măcar n-ai apreciat faptul că am decis să le port, dar din nou, siguranța că vei plăti cum se cuvine îmi aduce un zâmbet victorios pe buze. Rămân doar în lenjerie, iau un prosop curat și merg spre baie. Mă prefac că am ceva pe talpa piciorului ca să mă opresc în fața ușii și să îmi plimb fundul ca să îți fac în ciudă. Știu că îți place ce vezi, și îți aud pașii tiptili în urma mea. Când sunt sigură că ești suficient de aproape ca să mă admiri în toată splendoarea, dar suficient de departe cât să nu mă poți atinge, îmi reiau echilibrul și mă strecor în încăperea albastră trântindu-ți ușa în nas. Încep să râd ca o apucată mulțumită că în sfârșit ți-am făcut-o.

Mă scufund în cada plină de spumă cu mâinile ridicate, de parcă aș fi într-un carusel, păstrându-mi zâmbetul pe buze. Ți-am încuiat ușa ca să fiu sigură că nu mă mai vezi. Hi hi. Încerc să îmi ridic piciorul ca în reclamele acelea stupide la săpun ca să mă spăl, dar pufnesc silențios când gravitația mi-l trage în jos și stropesc cu apă podeaua până aproape de ușa. Naiba să mă ia, că tu vei șterge pe jos. Oftez și o las baltă cu ridicatul picioarelor. Admir una din pozele cu noi din vacanța în Grecia, pe care m-ai pus s-o agăț în baie. Toată casa e plină de noi și recunosc că deși nu ești aici, privirea ta patrunzătoare mă intimidează oricum. Mă las să mă scufund mai adânc în încercarea de a mă ascunde de privirea ta iscoditoare, dar ca o ghinionistă idioată ce sunt, nu mă agăț de nimic și mă trezesc doar când apa îmi pătrunde în toate cavitățile. Ies la suprafață scuipând și tușind puternic. Nasul mă doare teribil și fac pariu că dacă m-ai vedea te-ai nenoroci de râs. Nu-i nimic, te nenorocesc eu!

Ies din cadă cu apa și spuma acoperindu-mă deopotrivă, pentru că nu mai am chef de așa zisa relaxare. Mă înfășor furioasă cu halatul tău de baie și îmi storc părul ud leoarcă în chiuvetă. Oftez iarăși și mă sprijin cu coatele de chiuvetă. Nu mă ajută cu nimic faptul că suntem certați. Deși ar fi cam mult să spun asta, să zicem că am toanele mele. Sper că îți vei da seama cum să mă manevrezi ca să mă împaci fiindcă e de datoria ta. Eu nu pot să las totul să fie normal. Trebuie mereu să stric ceva.