Nu mai inteleg nimic.

56 8 0
                                    

- Dar, Lara, vreau sa imi cer scuze.

- Sa iti bagi scuzele in cur.
Nu am nevoie de tine, acum, te rog sa pleci...nu am voie sa ma agit...
Chris pleaca furios.
Inca nu imi venea sa cred ca el, prietenul meu cel mai bun...mdea, m-am atasat repede...dar asa sunt eu.
Mi-a dovedit ca nu e de incredere.
E un...

Pe usa intra Stephan.
- Ce bine, te-ai trezit.

Zambesc usor si apoi ii spun.

- Nu stiu cum sa iti multumesc...

- Stai linistita, nu treb...

- Ba da, chiar trebuie.
M-ai salvat...si nu erai obligat sa o faci...

- Mai stii, poate sunt ingerul tau pazitor.
Auzind aceste cuvinte, imi amintesc de mama.
Ea, a spus ca treaba mea nu s-a terminat.
Nu mai conteaza, tot ce e important e ca eu inca traiesc.
Ma ridic inet si il iau pe Stephan in brate.
Ma tine ca pe un copil.

- Ma puteti lasa cu Kevin 2 minute?

- Ok, vin imediat. Spune Steph pe un ton protector.
Dupa ce iese toata lumea din sala, ma apropii de Kevin.

- Nu stiu cum sa iti spun...

- Stiu, simti ceva pentru Stephan...

- Da, nu vreau sa te ranesc.

- Fara probleme sis.

- Sis?

-Da, tu vei fii sora pe care nu am avut-o.

- Ok, bro...
Ma ia in brate si ma gadila.
Bro, suna misto.
Acum, ca tot este sange din sangele meu...de ce nu.

Kevin iese din camera si ma lasa sa ma odihnesc.
Adorm...
Inca putin si ma trezea sunetul usii.
Ehh...e o asistenta, mai motai putin.
.
.
.
Asta am spus pana cand...
Simt o mana care imi acopera gura...
Era Luke.
Ochii aia, ochii lui, erau plini de ura, de dispret.

- Pustoaico, joci dur.
Si mie imi place asta.
Dar tine minte, cand te vei intoarce in scoala, te voi invata o lectie, si nu v-a mai fii ingerul tau pazitor sa te apere.
Si sa nu indraznesti sa ii spui nimanui despre mica noastra "intalnire" ... Deoarece, iubitul tau fratior o sa aiba de suferit.
Eram speriata, nu mai gandeam rational.
Imi faceam fel si fel de scenarii in cap...
Imi era teama
Asa ca ma decid sa fug.

Ma imbrac usor fara ca cineva sa auda, iar apoi sar pe geam.
In fata spitalului ma astepta Lola.

- Esti nebuna, de-a binelea.
Spune uitandu-se la mine.

- Vaco, eu te-am sunat sa vii ca sa ma critici?

- Ok, nu mai zic nimic.
Deciii, unde mergem?
La mare? La munte? In Italia?

- nu, la scoala.

- Ce dracu' , am condus pana aici sa ma intorc in cocina aia?

-Stai, tu cum ai iesit de acolo...

- Pai am batut vre-o trei gardieni si pe directo....
Stii ceva, eu nu dau explicatii decat politiei.

- Offf....

Plecam spre scoala si...

I'm a fighter!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum