Asasinul - Intoarcere din trecut

Partea a 5-a: Dependente

P.P.W.

Trecuse deja o săptămână de când m-am mutat la Evens şi deja îmi venea sa îmi i-au câmpii. Deşi ea doar îşi vedea de treaba şi mă ignora, eu eram ca un disperat, dintr-un anumit motiv vream atenţia ei şi nu prea îmi păsa cum o obţineam. Mi-am ignorat şi îndatoririle de la secţie iar Kate ma ameninţat, numai ieri, de vreo trei ori că mă trimite la rutieră , dacă nu îmi revin. Norocul meu ca azi e vineri şi mâine nu mai trebuie să o suport.

Am ajuns la birou indignat şi supărat din pricina micuţei diavoliţe, care mi-a refuzat gestul galant de a o aduce eu cu maşina în dimineaţa asta, spunând că 'Nu renunţ la motorul meu nici dacă Nick Bateman ar vrea să mă conducă la servici cu una dintre cele mai mişto maşini din lume plus că am nişte lucruri de rezolvat înaite şi nu vreu să îți încurc programul'. Şi deşi nu mă deranjează că mă lasă să fac ce vreau, chiar aş vrea sa ne mai tachinăm reciproc, casa ei, care era mai degrabă un conac decât o casă, este destul de mare şi goală mai tot timpul încât nu aveai cu cine discuta, cu toate că am încercat să îmi ocup timpul ajutându-le pe doamna Thomas şi pe sora sa mai mica Dory, o doamnă cu părul proaspăt vopsit într-un blond ca spicele de grâu şi cu ochii de un albastru-azuriu, nu pare ca ar avea mai mult de 45 de ani, fiind surprins când micuţa diavoliţă mi-a spus ca are 55 de ani proaspăt împliniţi , nu am reușit să îmi i-au gândul de la indiferența cu care ma trata. Şi revenind înapoi la gândurile de dinainte şi la faptul că fusesem refuzat, deşi mă dojeneam singur că nu am de ce să fiu mâhnit de aceasta întâmplare, nu eram împăcat cu ideea ca am mai fost respins încă o data. Totuşi nu le puteam compara pe cele doua femei care m-au respins, cu toate că au unele trăsături comune ca forma feţei, a ochilor şi trupurile la fel de suple, diferenţa dintre ele era de la cer la pământ. Helene este roşcată cu ochii de un căprui întunecat greu de citit, dar dacă erai atent şi petreceai mult timp cu ea aceştiea îşi pierdeau din secrete, iar comportament mult mai matur pentru vârsta ei, o făcea sa fie demnă de câteva aventuri amoroase, pe lânga Emily care e bruneta cu ochii de un albastru royal foarte proieminent, în care te poţi pierde cu uşurinţă şi în care poţi citi doar ce vrea micuţul drăcuşor sa ştii; comportamentul copilăresc, lipsit de inhibiţii, maniere şi vulcanic o fac o adevărată provocare pentru orice bărbat şi pentru inima acestuia. Lăsând la o parte aspectul fizic, de invidiat al fiecăreia, Helene se impune prin cuvinte şi diverse mijloace nu prea manierate, pe când Emily nu are nevoie de cuvinte, ea facând direct ce o taie capul, nu îi este frica să îşi murdărească mâine, iar statura ei emană prin fiecare por determinare şi putere, pe ea o respecţi pentru cea ce este nu pentru ce ştie!

- 'Brown te caftesc dacă te mai îndrăgosteşti încă o dată!' spune orgoliul meu masculin deja rănit

- O mai taci numai din cauza ta sunt în situaţia asta! spun cu voce tare, fără să gândesc, îndreptându-mi privirea spre uşa , acum deschisa, în pragul ei fiind bruneta la care ma gândeam acum câteva minute, îmbrăcată într-o bluza alba la baza gâtului, o pereche de pantaloni lungi şi mulaţi, o geacă de piele neagră în interior cu un imprimeu animal print şi cu o geantă destul de mare. Îmi ridic privirea spre faţa ei uşor indignată şi nedumerită, azi avea parul drept şi îi ajungea până la fund.

- Da ce-am mai făcut? spune indignată şi se îndreaptă spre biroul ei

- De ce mi-ai refuzat invitaţia azi dimineaţă?! întreb cu speraţă că voi primi un răspuns concret de aceasta dată.

Rămân surprins când se ridica oftând şi caută ceva prin geantă, scoţând un dosar şi venind spre mine.

- Treci peste Brown!!! spune şi vine spre mine 1: Nu cred că te priveşte, dar ca să ştii am avut treaba! si 2:Nu vreau implicaţii sentimentale, cel puţin pe moment! adaugă ea cu cea mai serioasă faţă şi îmi îmânează dosarul