Secretele unei noi lumi

Capitolul 1

Singuratate... Mizerie... Saracie... Foame... Sunt cateva din cuvintele care descriu viata mea si a altor milioane de omeni. Imi e atat de foame, nu am mancat de atatea zile, iar mizeria care ma inconjoara lasa de dorit. Asa voi muri ca ceilalti in mizerie,iar apoi voi fi arsa cu alte zeci de cadavre,dar sirul gandurilor imi este rupt de un strigat.

-De ce nu muncesti! Mi-a strigat un gardian, avea un glas de gheata care te face sa impietresti. Nu puteam sa ii raspund imi era prea frica, in plus ce putem sa-i raspund? ca eu nu lucram fiindca ma gandeam la viata asta plina de oroare si nici nu am voie sa imi spun opinia cu voce tare.

Am simtit cum piciorul lui imi loveste abdomenul am urlat din cauza durerii provocate. Asta nu e viata e un cosmar din care nu ma pot trezii. L-am auzit pe barbat vorbind tare si raspicat iar.

-Munceste ca nu esti aici ca sa stai degeaba, creatura buna de nimic. Poate ca eu sunt o "creatura buna de nimic", dar regii si familiile lor ce mai sunt? Ei sunt cei care nu fac nimic si primesc totul dea gata, in timp ce noi muncim pana murim din cauza foamei, a oboselii si chiar a bataii. Au fost multi oameni care au murit batuti, pentru ca au gresit.

Am incercat sa muncesc din greu astazi sa primesc macar ceva de mancare,macar o inghititura, dar ma indoiesc ca cel gardian nu a semnalat ca eu "nu-mi fac treaba".

Acum cativa ani langa celula mea era un barbat batran care pe ascuns mi-a spus odata cum era viata inainte de RAZBOI. El a spus ca orice copil putea sa mearga la scoala,stia sa scrie,sa citeasca si era invatat inca de cand era mic sa isi strige drepturile si opinia asupra a orice.

Si mi-as dori sa simt cum e sa fi LIBER, sa am dreptul de a alege, as vrea sa stiu sa scriu,sa citesc, sa am o mama care sa ma stranga la piept cand dau de greu si un tata care sa ma protejeze. O VIATA NORMALA, asta este imposibil intr-o lume in care nu tu esti liberul tau albitru. Si asta datorita lor a celor cu distinctie regala FAMILIA HORAN, ei ne-au luat orice drept de aici de pe continentul asiatic, au distrus orice vis. Eu inca visez ca intr-o zi voi sti sa scriu si sa citesc,dar asta este absurd intr-o asemenea lume.

E vremea amurgului. Razele blande ale soarelui ce sta sa se asunda patrund pe micul geam fara sticla din mica celula in care ma aflu,dara rosiatica ce mangaie cerul se reflecta in mica incapere murdara precum intr-o oglinda patata de vreme..... Amurg de ganduri...Soarele a apus si ma lasat la din nou pustie si fara viata.

Pierduta in gandurile mele incet am adormit, fiindca maine dimineata la ora 5 va fi desteptarea.

-------------

Am auzit trompeta care canta in fiecare dimineata pentru a ne destepta pe toti.

Minunat. O noua zi plina de chin si de nostalgi cu oameni lipsiti de viata din care unii au ajuns chiar sa-si doreasca moartea, deoarece nu mai suporta durerea ce sunt obligati sa o suporte fara a spune in cuvinte ce simt, dar le poti citi durerea in ochii lor sinceri, melancolici si inconjurati de cearcane. Vocea groasa a ofiterului suprem se aude si imi intrerupe gandurile.

- Sclavi, astazi printrul nostru iubit, va veni aici sa aleaga o fata pentru a o face cadou unui alt print. O da, superb, va alege o amarata de fata ca pe un obiect fara viata si o va trimite unui alt idiot ca el. Ce poate fi frumos? Intrebarea este cine va fi ghinonista, evident toti suntem buni intr-ale ghinionului fiindca ne-am nascut intr-o astfel de lume. Am sa incep munca nu vreau sa primesc alti pumni, picioare si chiar bice.

Astazi sap in cautarea aurlui pentru iubita familie regala Horan. Am gasit aur aici in pamant. Sigura ca nici astazi nu au lipsit bataile si urletele celor batuti, desi eu am scapat pana acum. Un baiat nu a gasit atat aur unde l-au pus sa sape si a primit o bataie sora cu moartea,am aflat ca il cheama John si ca nici el nu a mancat nimic de aproape o saptamana.