Secretele unei noi lumi

Capitolul 4

Amurg de ganduri, amurg de clipe... Soarele a apus. Incet, incet am cazut in lumea viselor.

Totul, totul era in alb, eu eram imbracata in alb, atat de curat, atat de linistit. Am mers cativa pasi in fata, dar tot ce era in jurul meu era alb imaculat, nimic altceva.

Un zgomot s-a auzit, dar nu stiu de unde parea ca s-a auzit din toate partile. Eram speriata, terifiata, ingrozita. Cum am ajuns aici, daca eu am adormit in patul meu langa Harry. El, el e responsabil de asta, probabil asa vrea sa scape de mine si sa ma omoare.

- Fetita mea! Am auzit un glas de femeie, m-am intors in directia opusa si am vazut-o pe ea, cea care m-a strigat. Atat de simpla, dar era cea mai frumoasa dintre femeile pe care le-am vazut vreodata. Acel par blond, acei doi ochi albastri ce te fac sa te pierzi in ei, acele buze rozali si subtiri.

- Cine esti tu? Eram asa curioasa sa aflu cine e si sa aflu de ce m-a numit "fetita ei". A zambit la intrebarea mea si s-a apropiat de mine si mai mult.

- Sunt mama ta. Glasul ei se face auzit, iar eu imi maresc ochii, cum poate fi ea mama mea? Eu nu am cunoscut-o niciodata si nici ea pe mine.

- Asta nu poate fi adevarat. Am spus eu cu o voce tremurata si simteam ca primele lacrimi apar la colturile ochilor mei. Nu stiam ca sa spun, ce sa cred.

- Ba da se poate. Am un mesaj pentru tine pe care as vrea atat de mult sa-l asculti si sa iei aminte. Vorbeste ea cu vocea lina si dulce. As asculta vocea ei zile intregi si nu m-as plictisi.

- Spune, spune ce trebuie sa stiu, mama? Am spus eu disperata, sa nu o pierd pe frumoasa femeie de langa mine.

- Ai de trecut prin atat de multe virtuti. Te afli acum in cusca cu lei, dar vei iesi din ea daca vei fi inteleapta. Nu asculta vobele oamenilor sireti, haini si nelucrati. Asculta, fi inteleapta, docila, supusa si o sa treci peste toate greutatile care se vor ivi mai usor.

- Mama, mama, dar cine sunt omamenii aceia rai? Curiozitatea si firca ma cuprindeau mai tare, iar ea nu mi-a oferit suficente raspunsuri la intrebarile mele.

- Asculta-l pe Harry daca vei face in tocmai cum spune el, nu vei suferi asa de mult. Ascult-o si pe Maricica ea e o femeie inteleapta. Si nu uita Harry e acum stapanul tau, asculta-l si nu-ti va face rau. El nu e asa cum pare. Am vrut sa o ating, dar mana mea a trecut prin a ei.

- Mama! Am strigat speriata si o vedeam cum dispare incet din fata mea.

- Scumpo, nu ma poti atinge fiindca dispar cand faci asta, dar sper sa ne mai vedem. A spus ea si apoi a disparut de tot, am ramas din nou singura, infricata si speriata. Unde ma aflu? De ce sunt aici?

- Mama! Mama! Mama! M-am auzit strigand cu toata puterea mea, dar niciun raspuns si nici de cum sa apara din nou aici langa mine. Vreu vreu o imbratisare mama, de la tine, de la tine.

Am simtit o mana care ma zguduie si mi-am deschis ochii. Era Harry si parea... ingrijoarat? De ce ar fi el ingrijorat?

- A fost doar un vis. Ce ai visat? Vocea lui somnoroasa si ragusita s-a facut auzita.

- De unde sti ca am visat ceva? Nu puteam sa-mi dau seama de cum a stiut el ca eu visam ceva.

- Te miscai in somn, erai foarte agita si la un momet dat a inceput sa strigi " Mama, mama, am nevoie de tine, de o imbratisare de la tine". Imi spune el si vedeam in ochii lui ingrijorare.- Vrei sa-mi spui ce ai visat? Am dat in semn ca nu, iar el m-a luat in brate si m-a pus in poala lui.