Secretele unei noi lumi

Capitolul 5

Am cazut repede in mreja viselor si cine stie poate in noapte asta o voi visa din nou pe mama mea.

----------------------

Singuratate, nostalgie, teama si sentimentul de a fi inchis. Au trecut aproape doua saptamani de cand stau in camera asta, de cand Harry a dormit cu mine si de atunci nici ca am mai deschis usa camerei mele. Nu stiu de ce, dar in dimineata urmatoare m-am gandit ca el nu e atat de rau, ca poate in adancul sau are o inima care bate, dar acum devine tot mai adevarat contararul. Ce sa intamplat? De ce nu mai vine? Ce motiv are? Cu ce am gresit? Atat de multe intrebari si nici un raspuns. O mie de scenarii mi-am facut in minte cu ce l-a nemultumit, dar oare e unul real?

- Buna dimineata! Ti-am pregatit pentru micul dejun oladi, cred ca itivor placea. Vesela Christa imi intrerupe gandurile. E atat de energica si vesela chiar si cand este certata de el sau cand greseste, este optimisimul in persoana.

-Buna, Christa! Multumesc, sigur imi va placea din momemnt ce tu si Maricica sunteti niste gospodine grozave. Ma straduiam sa-i zambesc inapoi, dar pur si simplu nu puteam, nu stiu de ce poate ca asta este impactul lui Harry asupra mea.

- Of, iar esti trista buburuzico. Nu trebuie sa pui totul la suflet cu atat de mai putin ce e legat de Harry. Asa e el si nu se va schimba.

- De unde sti ca este despre el? Eram curioasa sa aflu de unde stie, nu am spus nimic nimanui, nici Maricicai.

- Nu trebuie sa spui ca sa imi sau seama. Ei bine, stiu ca nu am mai venit la tine. E ocupat pleca dimineata si vine seara, iar atunci trebuie se mearga sa futa. Ofteaza la final si ma priveste cu ochii tristi, dar cu o licarire a lor specifica.

- Dar macar cinci minute ar fi putut sa deschida usa sau ar fi putut sa puna pe cineva sa iasa afara cu mine, din moment ce nu am voie singura. Ma priveaza de tot ce ma bucura. Mi-am deschis putin sufletul in fata ei, asat facea el, stia ca imi place afara, dar de doua saptamni nu am iesit, pentru ca "minunataul" print a uitat probabil ca eu sunt aici sau de existenta mea.

- As mai sta cu tine, dar trebuie sa plec, trebuie sa-i calc hainele lui Harry pentru inatalinrea de afaceri de maine, iar tu trebuie sa manci. Spune ea indreptandu-se spre usa. Nu i-am raspuns, doar am dat din cap.

Am gustat din oladi, asa cum a zis Christa ca se numesc. Ei bine, sunt foarte bune. Seamana cu clatitele americane, dar sunt mult mai gustoase. Spre centrul lor sunt moi, iar spre exterior sunt mai crocante si gemul de fructe de padure sunt tot ce stomacul meu isi poate dori, ooo, da. Din ceaiul tot de fructe de padure iesea abur.

Am luat cana in mana si m-am indreptat spre unul din geamurile uriase din camera mea. Iarna se instala afara. Vantul adia si muta frunzele uscate si maronii ici si colo, probabil fiind ultimele lor calatori. Norii erau pregatiti sa dea drumul unei ploi reci, iar pasarile isi urmau in inaltul ceruui zorul alert. Ce vreme nostalgica, ce lume trista.

O idee trasnita mi-a trecut prin cap, sa ies afara fara sa cer permisiunea cuiva. Oricum nu va afla Harry din moment ce e atat de ocupat.

Am deschis usa de la intrare in casa si am zbughito afara, dar ghici ce? era mult mai frig decat m-am asteptat, iar vantul batea mai tare de cat mi se parea mie din spatele ferestrei, dar nu-mi pasa, eram afara si asta e tot ce conta. Dupa doua saptamani ma simt si eu putin libera. Am alergat spre pomii pe care i-am vazut pe fereastra. M-au prins prepede frunzele dansatoare in mrejele lor, alergam printre ele, saream, eram exact ca un copil, radeam, radeam de una singura, imi imaginam ca sunt libera si chiar asa ma simteam aici in natura. Dar bucuria si sentimentul de libertate s-au spulberat cand am auzit motorul unei masini si da, era masina diavolului, el era, Harry. L-am vazut cum a tranti usa masinii si cu pasi grabiti venea spre mine, dar nu ma puteam clinti din loc.