Mirajul jocului

Capitolul 1

Capitolul I

-          Domnisoara Dowell!se auzi din usa vocea secretarei lui Maylin, o femeie intre doua varste, Luana.

-          Da, Luana.Isi ridica incet privirea din ecranul laptop-ului si se uita adanc in ochii ei.Spune.

-          Mai am altceva astazi de facut inafara ce mi-ati zis mai devreme?se uita milogindu-se la sefa ei.

-          Nu, nu mai ai Luana.Dar de ce ma intrebi?se uitai mirata la ea, asteptand un raspuns.

Dupa cateva secunde in care se rosii la fata, Luana spuse:

-          Seara asta vin nepotii mei de la Boston la mine si as vrea sa merg mai repede acasa pentru a le pregati ceva mai special de mancare.Nu vor ramane prea mult la mine, decat acest weekend.

Se vedea pe fata ei ca ii astepta cu mare drag.Dar ce bunica nu isi asteapta nepotii cu drag!Fara sa vrea pe fata lui Maylin aparu un zambet.

-          Da, Luana.Poti sa pleci.Macar acum sa ai si tu o zi mai libera.Ca de altfel toata ziua stai aici cu mine, niciodata nu mai ai timp si pentru tine,ii spuse zambindu-i larg.

-          Va multumesc din suflet,domnisoara Maylin.Stiti, daca e ceva ma sunati si in cel mai scurt timp voi fi aici.

-          Nu, nu voi avea nevoie de tine pana luni.Chiar vreau sa te relaxezi putin.

-          Atunci asa o sa fac.Ii zambi cu o asa mare bucurie, dezvelindu-si dintii ei frumosi, albi si naturali.Dar ar trebui sa luati si dumneavoastra o pauza, nu v-ar strica.

-          O sa tin cont de aceasta parere.Acum, hai, du-te sa apuci sa pregatesti cina.Sa ai un weekend stralucit.

-          Multumesc.La fel.

Ii mai zambi o data plina de afectiune si iesi din birou.

Dupa nici o jumatate de ora se auzi o bataie nu prea usoara in usa.”Oare cine e?Si cum de nu mi-a spus Luana ca am o vizita?Oh..Luana!Am si uitat ca am invoit-o mai devreme sa plece acasa mai repede..” O trezi din visare un domn cam de 30 de ani, care intra in birou fara sa fi asteptat ca ea sa ii dea voie.Parea grabit.Isi roti ochii prin incapere si apoi se uita tinta in ochii lui Maylin.

-          Buna ziua.Sunt..uhmm..Karl.Karl Laton, spuse intinzandu-I mana.Nu parea prea sigur de numele lui la inceput dar apoi isi reveni repede si o strapunse din nou pe Maylin cu privirea.

-          Buna ziua, raspunse aceasta fara sa ii dea si ea mana.Il privi ciudat iar apoi il intreba: Ce doriti?

-          Sunteti doamna avocat Dowell?spuse acesta fara sa ii raspunda la intrebare.

-          Nu scria la intrare si chiar si pe usa de la intrarea in birou cine sunt?Nu-I placea deloc mutra acestui barbat.Nu avea sa ii permita prea multe.

-          Ba da.Dar voiam sa ma asigur ca am nimerit persoana potrivita.Stiu sa citesc.

-          Poi..se pare ca ati nimerit-o.Ce doriti? isi repeta aceasta intrebarea pusa mai devreme.

-          Seful meu, a auzit ca sunteti cea mai buna si mai de temut avocata.spuse strambandu-se.Si va intreaba daca il veti putea sustine luna viitoare in 20, intr-un proces cam scandalos din care vrea cu tot dinadinsul sa iasa invingator cu fata curata.Ranji.Daca s-ar face dreptate ar trebui sa piarda si sa-si petreaca restul vietii in inchisoare dar nu isi poate permite sa piarda, chiar daca poate, (ranji din nou!) el este de vina.Stie ca doar dumneavoastra il veti putea ajuta sa castige.Va stie prestigiul.Cu niciun avocat inafara de dumneavoastra nu ar castiga.Va plateste oricat doriti.Are bani destui.

-          Tentanta oferta, May incepu sa rada.Dar nu vreau sa ma implic.Eu nu sustin minciuna.Daca e vinovat sa plateasca.De data asta o spuse foarte serioasa.

-          Dar nu intelegeti ca nu se poate ca el sa piarda acest proces?Se enervase si se tot muta de pe un picior pe altul.Maylin nu-l invitase sa stea jos.

-          Nu e problema mea daca el pierde.Transmiteti-I ca nu sunt interesata de acest caz si de oferta lui.Sa isi caute alt avocat.

-          Nu poti sa faci asta!!Uitase deja de politete.Se plimba nervos prin camera cu mainile la spate.

-          Ba da pot!De ce nu as putea?Eu decid ce cazuri sa sustin si pe care nu.Si m-am hotarat sa nu sustin acest caz.spuse Maylin nervoasa si ea deja.

-          Cati bani vrei ca sa ne sustii?se oprii brusc si se uita in ochii ei.

-          Niciunul!!Nu intelegi ca nu ma intereseaza oferta ta?In ce limba vrei sa iti spun daca in asta nu ma intelegi?

-          Nu ma lua peste picior, ca nu ma cunosti cine sunt si ce pot!Zbiera el.

-          Nu te iau.Doar ca am refuzat sa il ajut pe seful tau.

-          O sa regreti asta!!O sa iti doresti sa o fi facut!Era rosu la fata si foarte nervos.O sa ne mai vedem!La revedere.Iesi din birou trantind puternic usa in urma lui incat toti peretii se cutremurara.

-          Oh, Doamne!Ce monstrii de oameni exista!!Ce are el daca nu vreau?omnul acesta o enervase de-a binelea.”Cred ca voi pleca acasa, nu mai am putere si chef sa lucrez azi!”

Astfel ca renunta la ceea ce mai avea de facut, incuie totul pe-acolo si merse acasa.O chinuiau cuvintele lui de razbunare.Spera sa nu fi vorbit serios.Macar de ar stii cu-adevarat cine e.Stia ca numele acela pe care i-l spuse era unul inventat pe loc, si ca poate mai avea zeci de astfel de nume.”Oare cine e seful acela al lui?” ADormi pe pat imbracata si chinuindu-se sa afle un raspuns.