Fly Away

Back home - Capitolul 1

                                  Zeci de blocuri, oameni şi maşini mi se derulau cu rapiditate prin faţa ochilor, în timp ce goneam cu motorul meu pe străzile Brooklyn-ului pentru a ajunge cât mai repede la periferia cartierului unde locuiau fratele şi sora mea. Mă bucuram de plimbare, deoarece nu există plăcere mai mare în afară de cea în care ai ocazia să călăreşti o minunăţie de Harley Davidson Iron 833, în timp ce în urma ta îţi auzi sute de înjurături atât de la şoferi cât şi de la pietoni.

                                  Brooklyn-ul nu s-a schimbat prea mult de acum 5 ani când am plecat de aici, aceleaşi străzi aglomerate, îmbâxite de gaze de la ţevile de eşapament, aceeaşi oameni nepăsători şi aceleaşi pericole ce te pândesc la tot pasul, iar eu, aceeaşi persoană neschimbată mă întorc în acest cartier mizerabil al New York-ului după 5 ani de absenţă totală. De ce o fac? Să zicem că problemele cu legea nu-mi dădeau pace Vegas, aşa că am hotărât să plec, decât să-mi risc liberatea, pentru că la dracu.. îmi iubesc libertatea mai mult decât iubesc sexul şi credeţi-mă, sunt o nimfomană convinsă. Da, luaţi-o cum vreţi, dar odată ce ai trăit în Vegas, nu ai cum să nu iubeşti o astfel de viaţă... droguri, bani, curse, pericol, plăceri carnale, o viaţă ce mi se potriveşte la perfecţie, pentru că sunt dependentă de adrenalină şi de senzaţia de plăcere, tânjesc să o simt mereu curgându-mi prin vene şi revărsându-se în străfundurile subconştientului, rămânând îndosariate acolo. 

                                  Curpinsă de gânduri, nici nu realizez când opresc motorul în faţa casei în care locuiau fraţii mei mai mari, îmi descalec bijuteria şi mă îndrept spre uşă, bat în ea şi aştept să îmi răspundă cineva... Hmmm, sunt extrem de curioasă ce reacţie vor avea cei doi, ţinând cont că-mi pierduseră urma total timp de 5 ani, dar nici nu apuc să termin bine propoziţia că şi văd o Krista şocată, ce stă proptită în faţa uşii. Expresia ei era nepreţuită, parcă uitase că are abilitatea de a vorbi, doar stătea acolo şi se uita la mine cu ochii mijiţi şi buzele uşor depărtate.

                               "Şi eu mă bucur să te văd... " Un rânjet ştrengăresc mi se răspândeşte pe buze, oprindu-se în colţul stâng al gurii unde pune în evidenţă o gropiţă "... Iar acum dacă nu te superi, am de gând să intru." O dau uşor cu ajutorul mâini drepte la o parte şi fac un pas peste prag, intrând în casă.

                              Privirea mea era aţintită asupra pereţilor şi a mobilei, realizând că nu schimbaseră absolut nimic cât timp lipsisem, fiind preocupată să analizez casa nu realizez atunci când sora mea închide uşa şi se şi teleportează undeva în spatele meu, punându-mi o mână pe umăr.

                             "Ce cauţi aici Mia?" Vocea ei era stinsă şi îşi păstrase expresia şocată de mai devreme "De ce ai plecat aşa fără să spui nimic? Ai idee ce îngrijoraţi am fost?" Sprâncenele ei pensate cu grijă i se întâlnesc undeva la mijlocul frunţii, expresia ei facială fiind acum una crispată.

                            "Nu, nu am idee şi sincer... nici nu prea-mi pasă." Pufnesc amuzantă şi îi dau mâna la o parte de pe umărul meu "Am plecat aşa pentru că am vrut şi de asemenea am vrut să scap de voi o perioadă " Mă plimb prin cameră cu paşi mari şi apăsaţi, trecându-mi buricele degetelor peste mobila proaspăt ceruită, probabil Krista făcea curat până să vin eu, abia acum simt mirosul de pin ce învăluia încăperea "Am fost în Vegas." 

                             "Bravo ţie!" Pufneşte ea enervată de remarca mea insensibilă "Şi de ce nu ai rămas acolo? Ai vreun plod pe care vrei să ţi-l cresc cât timp tu continui să-ţi faci măgăriile de doi bani?" Se apropie ea de mine, maxilarul ei fiind încordat acum. Wow, bravo Mia, nici de 2 minute nu ai ajuns şi deja ai scos-o din sărite, meriţi un premiu.