Un hartuitor de minore

Capitolul 4

Ella ma roagă sa fac ceva de mâncare.Ma uit in frigider si era gol.Ma duc si i-au bani si ii spun Ellei ca ma duc la magazin.

Ma roagă sa o iau cu mine.Ii era prea frica sa stea singura in casa.

Imi iau un tricou negru si o pereche de jeansi negrii.

Ma uit pe fereastra si începea sa ploua.Imi iau un hanorac alb si conversii mei negri.Ella isi ia un tricou verde, un hanorac gri, o pereche de jeansi gri si tenisii ei negri.

Picură.Era o ploaie liniștitoare.Nu ploua foarte tare, si nici cu stropi mari.

O las prima pe Ella sa iese apoi eu unchi usa in urma mea.

Drumurile erau pustii.Am zărit o fetita la colțul unei străzi.Avea o bluză pe gât de culoare neagra si pantaloni largi pe ea.Mai avea si o haina de ploaie de culoare maro.

Avea părul blond si ud.Ochii ei erau albastri si emanau tristete.

Se uita la mine si incepe sa tipe.Ii era frica.O linistesc, si imi pun mana pe capul ei.O mângâi si se mai linisteste.Se uita din nou la mine si ma ia in brate.

-Mie frica.

Glasul ei era subtire si ragusit.Atat a putut sa imi spuna.

-De ce iti este frica?

-De ploaie.Si de oameni răi.

-Oameni răi?

-Da.Care ma bat.

-Cine te bate?

-Tatal meu.Daca nu aduc bani destui acasa pentru țigări si alcool, ma bate cu cureaua.

A inceput a plânge si ma cuprins si mai tare.

-Ce sa facem cu ea?Nu o putem lasa aici!
Ii spun Ellei care nici ea nu prea era încântată.

-Are părinți.Nu o putem lua.

-Cersesti?

Da din cap in semn ca da.

-Si mama ta?

-Ea a murit.De când sa intamplat asta, tata ma invinovareste pe mine, si spune ca nu mai sunt copilul lui.Mama ii era cea mai draga persoana.

-Scuze ca ma amestec, dar cum a murit?

-Eram pe drum noaptea.Veneam de la un magazin cu mama.Deodată in fata noastra au aparut doi tipi.Iau spus mamei ca daca ma vinde pe mine, o lasa in viata.Mama a refuzat pentru ca ma iubea.Atunci unul dintre tipi a scos un cutit si a injunghiat-o.Mama a cazut la pământ.Cu ultimele puteri a putut sa imi spuna sa fug.Nu am vrut sa o las.Mama a spus ca nu mai are scăpare.Am fugit si am putut sa scap de ei intrând intr-o pădure.De acolo am ajuns acasa.I-am spus tatei ce se întâmplase.A spus ca daca nu ma nasteam, ea era inca in viata.Atunci ma batut cu toata puterea lui.A doua zi am mers acolo, iar ea nu mai era acolo.Si cel mai rău e,ca nu am un loc in care sa o plâng.Din aceea zi, tata ma bate in fiecare zi.

Am inceput sa plâng.Ella la fel.Am luat-o in brate.Ma cuprins si s-ia cufundat capul în părul meu.

-Unde locuiesti?O întreb putin mai linistită.

-La un km de aici.De ce?