Un hartuitor de minore

Capitolul 1

-Eva!Hai mai repede.Vom întârzia!
-Imediat mătușa.Încă putin.
-Nu avem prea mult timp.Nu vrei sa întârzii la aeroport nu-i asa?
-Nuuu!
-Atunci grabeste-te.Ella trebuie sa ajunga in orice clipa la aeroport si tu nu esti acolo.
-Gata.Sa mergem.
Am luat cheile din broasca usii si am inchis casa.Ne-am urcat in masina matusii si am plecat catre aeroport.Ella, prietena mea cea mai buna trebuie sa ajunga in New York.Vine dintr-o excursie îndelungată din Franța.

Ajungem la aeroport si o vad pe Ella cum coboară din avion nesigură pe ea.Ma indrept catre ea si o iau in brate.Îmbrătisarea a durat cam un minut.Nu imi venea sa cred ca e aici.
-Ellaa!!!
-Evaa!!!Ce ma bucur sa te vad.
-Si eu ma bucur sa te vad!Mi-a fost asa dor de tine.

Vad cum o lacrimă i se prelinge pe obrazul ei rumen si rosu.

-Nu plânge.Uite!Suntem amândouă...in sfarsit.
-Da stiu.Ma bucur asa tare.

Apoi o iau in brate din nou si o strang mai tare.Apoi am luat-o de mana si ne-am dus la masina.Am ajuns acasa la mine si i-am oferit un suc.

-Părinții tăi de ce nu au venit?
-Stii si tu.Afaceri.
-Mda.Si o sa stai singura acasa?
-Cam da.De ce?
-Pai mătușa Jessie pleacă wekendul asta la o prietena de a ei.E bolnavă si trebuie sa stea cineva cu ea.Sar putea sa fie ultimele ei zile si vrea sa le petreaca cu mătușa.
-Uff.Nasol.
-Mda.Si nu vrei sa stai weekendul(nu stiu daca am scris bine) asta cu mine?
-Ba da.Dar acum ma duc putin acasa la mine.Trebuie sa imi vad si casa după atata timp.
-Ok.Ne vedem mai tarziu.
-Ceau.
-Pa.

Ella a plecat iar eu ma duc la mătușa care azi trebuia sa plece.

-Esti sigura ca o sa fii bine?
-Da mătușa.Nu iti fa griji.Am 17 ani.Ma descurc.Mai ales ca vine si Ella.
-Stii doar.Sunt mătușa ta.Team crescut opt ani.E normal sa imi fac griji.Dar am incredere in tine.
-Da.Parca as fii copil de 10 ani.
-Eu ma duc sa imi fac bagajul. Peste o ora plec.
-Hai ca vin si eu sa te ajut.

Apoi am urcat cu mătușa la etaj in camera ei si am inceput sa impachetam.După ce am terminat de împachetat am coborât la parter unde ne astepta Ella.Am condus-o pe mătușa pana la masina si sa urcat in ea.

-Sa fiti cuminți.Sa nu faceti prostii, sa nu stați noaptea pe drum pana tarziu.Mâncare aveti in frigider pentru astea doua zile.Si aveti bani după tabloul din vitrina din stanga camerei.
-Da da mătușa.Ne descurcam.
-Sa aveti grija de voi.Va iubesc.
-Si noi.Paa.
-Pa.

Am văzu cum o lacrima stătea in colțul ochiului matusii si care astepta sa cadă.

-Sper ca nu o sa plângi.Sunt doar doi zile.
-Da stiu.Dar mi se va parea o vesnicie.
-Nu iti fa griji.Ne vom descurca

După a inchis portiera masinii si a plecat.Imi va fi dor de ea.Dar sunt doar doua zile.Ce se poate intampla?In plus voi fii cu cea mai buna prietena a mea.Va fi bine.

După intru cu Ella in casa.Ne așezăm pe canapea si dăm drumul la televizor.

Nimic interesant.Zice Ella plina de plictiseala cu glasul ei dulce.Fata ei alba ca laptele si ochii ei mici si albastri indica oboseala.Părul ei saten
si putin lung este imprastiat pe toata perna.Corpul ei subtire sta lenes pe canapeaua cea comoda si o atrage in lume viselor.Un căscat usor ii iese usor din gura ei micuța.Apoi cand o vad casc si eu la rândul meu.Ii spun Ellei sa mergem în pat sa ne odihnim.Mie imi era prea lene sa imi car corpul meu subtire si cu ,,forme" ca sa zic asa, asa ca mam dus in camera Ellei care era mult mai aproape.Ne punem in pat si observ cum ochii Ellei se inchid usor, usor.Capul meu cade usor pe perna moale.Ochii mei cei verzi deschisi, se inchid.Părul meu blond se face comod si se lungeste pe toata perna.Dintro data simt cum somnul ma ia usor si lin.

In timpul somnului aud o bubuitura puternica.Ma trezesc in acelasi timp cu Ella.

-Ce-a fost asta?Ma intreaba Ella speriată.
-N-n stiu.Dar stiu ca sa auzit de la parter.Hai sa vedem.
-M-m-ie putin frica.
-Nu ai de ce.Esti in casa mea.Si in plus inca e zi afara.E ora sase.Haide.Nu fii fricoasa.
-Bine.

Ne dăm jos din pat si începem sa calcam pe vârful picioarelor pana la iesirea din camera.Am scos capul sa vad daca e cineva si nimic.Începem sa coboram scările in liniste fara sa facem vreun zgomot.

-Cine crezi ca e?Ma intreaba Ella speriată ca si cum ar fi vazut fantome.
-Şşşt!O sa ne audă.Ii spun serioasa.Recunosc ca imi era si mie putin frica.Dar nu avea cum sa fie vreun spargator de case.E zi.O fi fost vântul......cred.

Si in timp ce tot ma gândeam am si ajuns la sfarsitul scărilor.

-Dute tu prima.Imi spune Ella cu un chicotit mic ca sa mai destinda atmosfera.
-Nu.Dute tu.Tu tot timpul te laudai ca esti curajoasă.Dovedeste-o!I-o replic si pentru o secunda tace.Tace si iar tace.Asa face meru:Se lauda ca poate face ceva dar când e vremea de facut...tace.Ai de gand sa te duci?
-Nu!Mie prea frica.
-Tot timpul eu trebuie sa rezolv situația.

Incep a tremura de frica si stiam ca nu o sa ma ajute la nimic dar fie.Ajung in living si nu era nimic spart.Totul parea in ordine.

-Cred ca ni sa parut.Nu e nimic aici ce sa fie distrus.Ii zic ca sa o liniștesc.
-Pe naiba.Tu te-ai uitat in fata dar uita-te in stânga.

Când imi indrept privirea nesigură in stanga mea observ cum măsuță de cafea de sticlă a matusii era sparta in mii de cioburi.

-Ce nai...?
-N-n-u e de bine.Imi spune Ella cu vocea tremuranda.
-Dar cum?Când?De ce?Cine?
-Nu stiu.Nu stiu.Nu stiu.Nu stiu.
-Parca a trecut o vijelie pe aici.Hai in bucătărie.
-Dar stai.Poate a fost vântul.
-Da sigur.A fost un vant care a intrat prin pereții casei si au ajuns si au dărîmat doar o simpla măsuță de cafea.Si parte mobiliera a rămas impecabilă.I-am replicat-o ironică.
-Nu avem timp de ironiile tale.Tu chiar nu vezi ca ai lăsat fereastra deschisă?Poate a intrat vântul si a daramat masuta de cafea.
-In primul rand ar fi daramat mai multe chestii si in al doilea rand nu am lăsat nici o fereastră deschisă.Acum înțelegi?
-O căcat!Acum ce ne facem?Se inserează.Hai in bucătărie.

Apoi ne-am îndreptat pasii catre bucătărie si cand am intrat.......

Rahat!

Buna.Am inceput o noua carte.Sper sa va placă si sa veniți cu voturile.Nu prea am inspiratie dar incerc cât de cat.Sper sa va placă piticotii mei.Asa o sa va alint.
Va iub pe toți. ❤
Astept si comentarii.