Prietenia

Capitolul 1- Inceputul

-Trezirea scumpo! Doar nu vrei să ratezi prima ta zi de liceu, spune cu o voce veselă, mama.
-Este ora 6 dimineaţa, și îi arunc cu perna mea cu ursuleţi în faţă. Eram prea copilăroasă câteodată.
Mama pleacă din camera mea, iar eu încerc să mă trezesc. Mă dau jos din pat, imi bag piciorușele în papucii mei de culoare mov și mă duc la baie.
Mă rugam ca fratele meu mai mare, Miles, să nu fie la baie. Dar m-am înșelat. Ar trebui să astept 15 minute ca să iasă el de la baie.

Am bătut in ușa de lemn de 5 ori și am strigat cu putere:
-MILES!! Ieși o dată din baie, ce naiba faci acolo? Hibernezi? l-am intrebat eu in sictir.
-Ai putea te rog să nu mai ţipi? Calmează-te.
-Ok, trag aer în piept și încerc din nou. Deci ce îţi i-a așa de mult?
-Mă aranjez pentru noua mea prietenă, a spus cu ton vesel.
Pentru un moment, am crezut că glumește și facuse doar o fază de a sta mai mult pe WC.
-Tu ai o prietenă? Ai tu prietenă și nu am eu un prieten? Hmm..cine e?
-Nu o știi tu, o cheama Anna. E noua colega.
Anna Johnson, blondă cu ochi albastri, nou venită la liceul nostru. Nu o prea cunoșteam, din câte am auzit e talentată la desen, la fel ca mine. Aș vrea să o testez să văd cât de bună e.
Trec 3 minute și îl intreb pe fratele meu:
-Și..de când ești cu ea?
-De vreo 2 zile,în timp ce își aranja părul cu pieptănul.
*Poftjm de 2 zile și mie nu mi-ai spus, ce frate pot avea și eu*
-Uh, de 2 zile, și..v-aţi sărutat? Intreb eu.
-Nu încă, defapt mi-am făcut un plan cum să o cuceresc mai repede.
*un plan, nu-i mai simplu să te aproprii de ea și bum, vă sărutaţi, câteodată chiar trebuie să-i dau eu lecţii in relaţie, deși sunt sora cea mică*
Nu am vrut să intru prea mult in detalii, l-am rugat doar să iasă mai repede din baie, fiindcă sunt fată și chiar am nevoie.
Când dau să intru in baie, Miles mă lovește in umăr și îmi zice:
-Dacă vei avea vreodată un prieten sau iubit, mai întâi o să mi-l prezinţi mie și după părinţiilor.
-Asta e valabil și pentru tine, m-am adresat eu cu o voce joasă.
Am început să râdem unul de celălalt. Nu am mai stat la povești, in 10 minute avea să înceapă prima mea zi de liceu.
Îmi iau geanta și dau să ies pe ușă, când Miles mă întreabă dacă vreau să mă ducă cu mașina la liceu.
Am zis da.
Mă urc în mașina, mă fac comodă pe locul din dreapta și dau drumul la muzică. Recunosc, are niște melodii super dar în acel moment, nu prea aveam chef de ele.
Dau drumul la radio, era fix melodia Give me love, în acea clipă, mă gândeam la băieţii frumoși pe care aveam să-i întâlnesc la liceu.

Ne dăm jos din mașină, îl iau în braţe ca pe un frate mai mare și îmi urează baftă.

Liceul nu era cine știe ce, era o clădire veche cu geamuri înalte, scări mari, dulapuri verzi si mucegăite înăuntru. Holuriile erau pline cu afișe de înscrieri la diferite cluburi, de care mie nu-mi prea păsa. Însă Clubul de pictură îmi facea cu ochiul.
Mă plimb prin tot liceul căutându-mi dulapul cu numărul 102. Gata l-am gasit, era fix langa dulapul prietenei lui Miles. Încerc să intru în vorbă cu ea, chiar vroiam să o cunosc pentru că 1.era prietena fratelui meu, 2.se zice ca e cea mai bună pictoriţă și 3.era cea mai fiţoasă persoană din tot liceul. Nu puteam să cred ca fratele meu are o așa iubită. Așa ca am băgat-o în seamă.
-Hei Anna, ce faci?! Am zis eu încercând să par veselă.
-O hei,tu..bine îmi căutam acuarelele care din greșeală, s-au împrăștiat în geanta. Dar cine esti tu? Imi zambește ea.
-Oh, eu..sunt,ah, eu sunt Grace, sunt sora lui Miles, i-am răspuns confuză.
-A da? El mi te-a descris altfel, imi zice ea în timp ce se dădea cu rimel.
-Păi cum m-a descris? Intreb eu.
-Nu conteaza, oh, s-a sunat. Ne auzim in pauze, îmi pare bine ca te-am cunoscut.
Și mă ia in braţe, simţindu-i parfumul scump.

Eu nu mă comparam cu ea. Eu eram o fată normală, cu niște părinţi despărţiţi, un frate enervant dar pe care îl iubeam. În schimb ea, avea părinţi cu job-uri foarte bune, o soră mai mica dar foarte amuzantă. Puteam să zic că din perspectiva altcuiva, Anna pare o adolsecentă frumoasă, desteaptă, însă din perspectiva mea, părea o scorpie, o răutate de nedescris care își batea joc de fratele meu. Trebuia să iau măsuri, trebuia să știu ce pune la cale. Știam că nu pot deveni prietenă cu ea.
Mai aveam 2 minute și incepea ora de biologie. Dau repede să-mi iau caietul și un pix din dulapul meu mucegait.
Deja se sunase și eu nu intrasem încă în clasă. Intru în clasă, dau bună-ziua și îmi cer scuze. Mă așez în ultima banca care mai era liberă. Mă uitam in jur și observam că mulţi se uitau la mine.
Nu știam că anul ăsta, diriginta noastră va fi chiar profesoara de biologie. De când am auzit-o spunând:
-Bună ziua dragi, scumpi elevi( am observat ca ne alinta prea mult) eu sunt noua voastra diriginte, începând cu acest an, aș vrea sa fiu sigură că sunteţi niște elevi cu capul pe umeri, așa că am plăcerea de a vă citi noul regulament al școlii.
De aici nu prea am fost interesată să ascult, eram ocupată uitându-mă la frumosul baiat din a doua bancă de pe rândul meu. Tipul era brunet cu ochi albastri, încă nu știam cum îl cheamă. Am încercat să-mi fac o lista cu chestiile pe care trebuie să le știu despre el. Dar, damn, avea un corp așa frumos, felul în care avea tricoul pe el, puteam să văd cum începutul de pătraţele își face apariţia.
Mă gândeam ce faţă ar face Miles dacă aș fi cu el.

Nu îmi venea a crede că s-a terminat ora așa de repede. La sfârșit, profesoara ne-a dat la fiecare câte un exemplar cu regulile școlii ca să-l citim și să-l aducem semnat următoarea zi. L-am mototolit și l-am bagat in geanta.
Dau să ies pe ușa când, tipul cel frumos ma ia de mâna și îmi spune să nu mai întârzii la ora Scorpiei( nu aveam nici cea mai vagă idee că asta era porecla ei)
-Dar de ce? Intreb eu de curiozitate.
-Fiindca niciodata nu-i place când cineva intră dupa ea.
-Ce femeie, păi și ce îţi face? Intreb din nou.
-Câteodată iţi poate pune absenţe, iar la ea, absenţele se motiveaza foarte greu.
În acel timp am vrut să-i adresez altă întrebare dar a fost tras de prietenii lui de fotbal. Când am dat să mă întorc mi-a făcut semn ca ne vedem la cantină, ziua asta nu putea fi mai frumoasă de atât.