"PERFECT"

Capitolul I

Stau si ma gandesc in fiecare zi , in fiecare minut , in fiecare secunda ce s-a intamplat. Ce mi-a dat toata lumea peste cap. De ce sunt in locul asta mizerabil,simplu,care are doar un ''pat'',daca se poate numi ''pat'',cu o toaleta,cu un mic dulap in care am putine haine si cu o usa cu gratii pe care nu pot iesi sau intra cand doresc eu. Stau intinsa pe ''pat'' si astept. Ce astept? Nu mai stiu. Ahh da..astept libertatea. Libertatea care nu va mai fi la fel. Nu voi mai fi libera vreodata. Stau inchisa in acest loc de doi ani fara o zi. Maine dimineata,ma elibereaza. Am fost inchisa pentru omor. Trebuia sa stau inchisa 3 ani,dar mi-au mai scazut 1 an pentru buna purtare.

Speram sa am o viata linistita. La doar 23 de ani , viata mi s-a dat peste cap total . L-am omorat pe cel care mi-a distrus toata fericirea. Acum , la 25 de ani , simt acelas lucru pentru el. Ura. Tot ce vroiam a fost razbunare. Am crezut ca asa , viata mea va fi mai buna,dar nu a fost asa...Pot doar sa visez,imi doresc ca totul sa fie doar un vis. Dar pare atat de real! Nu poate fi deloc un vis. Somnul ma cuprinde incet incet si la un moment dat , adorm.

***

Lumina puternica a diminetii se revarsa pe fata mea palida . Imi deschid ochii si clipesc des pentru a ma obisnui cu lumina ce a patruns prin micul geam din incapere. Ma intind pe toata bucata de fier care are pe ea un cearcea si o cuvertura , pentru a ma dezmortii. Ma ridic monotona din pat , luandu-mi pantofii de casa in picioare , imi iau niste haine de schimb si ma duc la usa. Bat de 4 ori in usa si vine un ofiter de garda pentru a-mi deschide usa. Ma indrept catre dusurile comune ; Intru in incapere si astept sa fie randul meu la dus.

Dupa 25 de minute in dus ajung iar in camera de inchisoare,pregatindu-ma pentru momentul in care voi iesi de aici. Imi impachetez putinele haine pe care le am,niste agrafe si cam atat. Imi iau pantofii in picioare și astept. In camera se asterne o liniste de mormant.

-Haide. dupa ceva timp aud vocea puternică a lui Bob, - un ofiter - care sfâșie liniștea asurzitoare din incapere.

Ma ridic de pe pat si pasesc alene spre usa care ma va scapa de tot de camera aceea infernala in care am fost inchisa 2 ani.

- Poftim . imi inmaneaza o geanta. O deschid si imi observ telefonul ,castile,incarcatorul,portofelul , o cheie si un medalion,primit in urma cu 8 ani de la mama mea.

-Multumesc mult,Bob.

Bob m-a inteles si m-a sustinut in chestia asta,dar chiar daca este unul din ofiterii politiei,nu a putut sa faca nimic. A trebuit sa imi ispasesc pedeapsa. Imi iau la revedere de la Bob si ies pe usa inchisorii. Ma opresc la cativa pasi distanta de poarta de metal din dreapta mea .Aerul racoros al diminetii ma loveste,facandu-ma da imi incrucisez bratele in jurul corpului meu.

Ma indrept pe strazile New York-ului spre cel mai apropiat bancomat. Bine ca mi-au mai ramas niste bani pe card. Ma uit la oamenii care trec grabiti pe trotuar. Sunt imbracati gros cu haine de diferite nuante,femeile arata impecabil,coafate si machiate,spre deosebire de mine. Sunt imbracata intr-un tricou subtire negru,niste colanti negrii si un hanorac de aceeasi culoare,impreuna cu niste tenesi albi,murdari,cu un par ciufulit si murdar. Nu e o tinuta prea potrivita pentru mijlocul toamnei . Zaresc un bancomat si ma indrept intra-colo . Imi scot cardul , il introduc in bancomat si imi scot 200$ .

Chem un taxi si ii cer soferului sa ma duca pana la cel mai apropiat mall . Dupa 5 minute parcheaza in fata unui mall,platesc si ies. Ma indrept catre intrare si ma uit in jur. O iau in pas alergator spre unul dintre magazinele pentru telefoane. Imi incarc telefonul si ies din magazin. Plec spre statia de autobuz si astept autobuzul 9. Dupa cateva clipe urc in autobuz si ma asez pe o bancheta.

Dupa 7 statii cobor. Mai merg 3 strazi in jos,pana dau de fosta mea casa. Fosta noastra casa . Intru pe poarta , scot cheia din geanta si o pun in broasca . Ating delicat,parca cu o urma de frica clanta ,apasand usor si impingand usa in sensul opus mie , pasind incet pe parchetul vechi de pe holul greu luminat.

Ma uit in jur . Observ ca nu s-a schimbat nimic,decat ca s-a depus praf pe toate obiectele. Intru in living si , parca inima si picioarele ma ghideaza spre scari. Pasesc cate o scara cu mare grija. Dupa atata timp,nu scartaie.Ajung la etaj si ma indrept catre camera noastra. Deschid usa putin si fac un pas in incapere. Totul a ramas intact. Simt un miros urat in camera,asa ca ma indrept spre geam,pentru a-l deschide. Ma indrept catre baie,unde acolo ma spal bine pe fata . Iau un prosop din suport si incep sa ma sterg incet pe fata mea fina si palida. Ies din baie ,iar apoi ochii mei se indreapta fix catre noptiera. Lacrimile incep sa curga siroaie in ochi,in timp ce ma indrept catre locul in care ochii mei nu se pot deslipi. Le privesc si ma bufneste plansul,in adevaratul sens al cuvantului. Iau ecografiile de pe noptiera si incep sa le studiez.

O lacrima cade pe una dintre ecografii. Am ajuns pana la limita. Trebuie sa plec de aici cat mai repede posibil. Arunc ecografiile pe jos si o iau la fuga pe scarile de lemn. La inceput am crezut ca nu ma va durea daca voi veni aici,dar am gresit. Am gresit cand m-am gandit ca nu voi suferi daca voi pasi in locul acesta. Ies pe usa si abia nimeresc broasca. Inchid intr-un final usa si o iau la goana spre poarta . O deschid si o trantesc la loc. Fug spre o banca din apropiere si ma trantesc la propriu pe ea. Imi deschid telefonul,intrand la contacte,cautand numarul lui Dalia. Nu ma mai gandesc nici o secunda si apas pe "Apeleaza".