"PERFECT"

Capitolul 2

Telefonul sună , iar după câteva secunde , la celălalt capăt al firului se aude o voce bărbătească.

-Alo? spune necunoscutul , pe un ton somnoros.
-Bună. Mi-o poți da pe Dalia la telefon? Îl intreb sughițând din cauza lacrimilor și a frigului care mi-a acaparat corpul.
Nu mai aud nimic pe partea cealaltă a firului,decât vocea moțăită a Daliei.
-Da? Cine e?
-Eu..acum sunt în stație..pot..pot veni la tine? Continui dupa 2 secunde de tăcere.
-Ce? Ce s-a întâmplat?
-îți spun când vin la tine.
-Ok. Într-o jumătate de ora să vi la mine,altfel,jar mananci.

Mă ridic de pe banca de lemn de stejar vopsit cu o nuanță puternică de roșu și mă îndrept către casierie,pentru a-mi lua un bilet.

Ajung în fața blocului în care locuiește Dalia. Sun la numărul 14 , aștept să mi se deschidă ușa și intru.Urc într-un lift modern,de un gri metalic și aștept să se pună în mișcare ascensorul.

***

-Și cine era cel care a răspuns la telefonul tău , domnișoară Holt? Îmi ridic o sprânceană,vrând să par ca o mamă care îsi prinde fata vorbind la telefon cu un băiat.

-Păi , domnișoară Parker , am o viață socială.

-Știi , aș spune că ești un afemeiat , dar păcat . Ești femeie.

-Hahaha..foarte amuzant. Spune pe un ton neinteresat,vrând să pară supărată de gluma mea seacă,dar nu se poate abține prea mult și pe fața ei apare un mic zâmbet în colțul gurii.Ea învârte bărbații pe degete.Abia aștept să își găsească pe unul cu care va rămane pe viață.Dar..o cunosc destul de bine.Și nu se va întâmpla așa ceva prea curând.Deci,ce s-a întâmplat? Știi că nu scapi,până nu îmi spui problema.Recunosc,de când am dat de zâmbetul larg al Daliei,întâmpinându-mă la ușă,mă simt mai bine ca azi dimineață. Am anunțat-o că o să trec pe la ea cu 2 săptămâni în urmă. Asta însemnând să îmi pregătească una din camerele ei libere.Eu cu Dalia ne știm de la grădiniță și ne-am păstrat prietenia pana in prezent,chiar daca eu am fost la închisoare,am păstrat legătura .Ea a venit în fiecare lună să mă viziteze. M-a ajutat mult susținerea ei,altfel chiar și acum eram într-o depresie de cod roșu. În închisoare venea odată la două săptămâni un pshiholog , pentru a mă ajuta să trec peste ce s-a întamplat. M-a ajutat parțial,dar tot va trebui să mă mai duc la psiholog din când în când. Chiar dacă voi trece peste,în inima mea nu voi trece niciodată peste ce s-a întâmplat. Prea mult chin,prea multă suferință,prea multă copilărie fără zâmbete.

-Eh,nimic.Doar....mi-am amintit de vremurile bune. Zâmbesc crispat , sperând că o să mă creadă.

-Să spunem că îți dau credit la ceea ce zici domnișoară Parker.expressor-ul face un ding,anunțând că este gata cafeaua.Dalia se ridică de pe scaun și se îndreaptă spre expressor . Îmi înmânează o cană roșie cu un panda pe ea,iar eu sorb o înghițitură din lichidul negru. La contactul cafelei fierbite cu limba mea scot un geamăt fără să îmi dau seama. Nu am mai băut cafea de atâta timp ,acum e clar,mă simt mult mai bine ca azi dimineață!

-În noaptea asta ne vom distra domnișoară,deci să nu aud nici un comentariu. Mai târziu mergem la mall să ne luăm niște rochițe demne de cel mai exclusivist club din oraș! spune cu un zâmbet până la urechi.

-Clieo? Și cum naiba vrei să intrăm? Convingi tu gărzile de la intrare? Își dă ochii peste cap și soarbe o gură de cafea.

-Bineînțeles că nu. Nu știi ce poate face cea mai buna prietenă a ta,când vine vorba de distracție.

-Deci tu vrei să intrăm prin efracție!? ridic puțin tonul vocii,asta făcând-o pe Dalia să se uite în altă direcție,care,după 2 secunde se uită la mine cu o față gen ''Pe bune?Ceva mai nebunesc nu ai găsit?''

-Ai încredere în mine.

Și așa..ajung să fiu plimbată într-un mall cu 2 etaje doar pentru niște haine. Urăsc să fac cumpărături. Mai ales când sunt pentru mine.Mă gândesc că ar fi fost o idee bună să fi făcut puțină mișcare cât timp am fost închisă,pentru că,la un moment dat,picioarele îmi obosesc și încep să mă doară infernal. Simt cum nu mai rezist și mă duc spre cea mai apropiată bancă liberă,așezându-mă,e puțin spus,trântindu-mă pe săraca bancă.

-Ce faci!? Strigă Dalia exasperată după mine. Nu avem timp de stat. Mai avem doar o oră jumătate la dispoziție pentru a ne căuta o ținută perfectă pentru diseară.

-Parcă trebuia să fim la club la 23:30 din câte îmi amintesc. Mai avem 4 ore la dispoziție.spun pe un ton exasperat .Fata asta când face un lucru,nu se oprește până nu îl termină.

-Daa..dar în 2 ore trebuie să ne pregătim. Deci sus și treci în magazinul de acolo. arată cu degetul spre magazin , apoi sunetul tocurilor ei se aud mergând în direcția arătată. Mai stau ceva timp pe bancă,apoi pornesc spre căpitan,până nu mă cară in magazinul ăla cu forța.

***

-Haide să îti fac părul. mă anunță Dalia după ce își face ea niște bucle în părul ei blond.Mă așez pe scaunul de la oglindă , spunându-i nebunei din spatele meu să mi-l facă pe tot buclat,avertizând-o în glumă să nu îmi ardă părul,pentru că altfel o să îi scuip în mâncare când nu își dă seama. Dalia e excelentă când vine vorba de păr..și bărbați.

Dalia și-a ales o rochie roșie , simplă , scurtă,dar nici în sensul de ''mini'',cu niște tocuri de 10 cm roșii, cu un șirag de perle albe , care , după părerea mea a costat o avere și niște cercei la fel de roșii ca rochia , la fel de scumpe ca perlele cred , completând ținuta cu un plic alb. Fata asta are un așa noroc la bărbatii bogați .. are un corp cu forme bine întreținute,dar personalitatea și vocea ei umple paharul. După ce un bărbat aude vocea ei calmă și sexy,e clar. E vrăjit. E ca o sirenă din aceea care îi vrăjește pe marinarii de pe corăbii. Eu mi-am ales o rochie neagră,scurtă până la genunchi,mulată pe corp. Mie mi-a placut de când am văzut-o prima dată.La început,Dalia nu prea a fost de acord cu ea. A spus că o să îmi stea lălâie pe mine,dar după ce m-a văzut îmbrăcată cu ea a spus direct "Da!". Adaug ținutei o pereche de pantofi cu tocuri cui de 5 cm ,un plic roșu ca nuanța rujului de pe buzele mele și asortez totul cu un colier de-al Daliei tot la fel de negru , cu niște cercei la fel.Prietena mea cea mai bună,care din fericire,nu mi-a ars nici un fir de păr, mă împinge cu palma ca să mă dau la oparte,pentru a se putea așeza la loc pe scaun ca să îi fac machiajul. Ea se descurcă la par,iar eu sunt excelentă când vine vorba de machiaj.

Îi fac un machiaj alcătuit din fond de ten,fard alb cu roșu, eyeliner,mascara,un brush de culoarea pielii și un ruj de un roșu puternic.
Mie îmi fac un machiaj asemănător,dar cu un ruj mai roșu,provocator și un fard alb,neobservabil.

-Iii!! Țiuie nebuna făcându-mă să mă sperii , crezând că a văzut o fantomă,sau mai rău,un șoarece. Arătăm superb!! Exaclamă și mă simt ușurată că nu a văzut nici un rozător care zburdă prin apartament.

După 10 minute , se aude un bipăit din partea telefonului Daliei,anunțând că a primit un mesaj. Nebuna scoate încă un țiuit de fericire și spune că trebuie să coborâm. Mă încalț cu pantofii cu toc , îmi iau plicul și mă îndrept cu Dalia pe urmele mele spre hol , îmi iau jacheta și mă îndrept spre ușă pentru a o deschide.

Coborâm cu ascensorul până jos,uitându-ne în oglindă , asigurându-ne că machiajul și părul ne este intact. Când cobor cele 4 trepte ale blocului , rămân blocată. O limuzină neagră este parcată în fața blocului , iar când șoferul ne vede , se duce spre partea inferioară a limuzinei pentru a deschide usa.

-Haide! Înaintează Dalia spre mașina aia de vis , uitându-se scurt în spate la mine ,apoi se oprește în dreptul șoferului și îi spune ceva auzibil doar de ei doi. Nu.Cred.

-Vi odată sau trebuie să te ia Will în cârcă?
Îmi revin cu picioarele pe pământ și înaintez spre Dalia. Intru în limuzină , fără sa dau ochii cu așa numitul Will sau să îl salut în mod politicos.

Fata asta sau are o idee trăznită , sau s-a ales cu un iubit miliardar.

*****

De acum în colo voi face capitolele mai lungi.
Aș aprecia mult dacă mi-ați da o părere sau un sfat constructiv.