Demonul noptii

24 2 2
                                    

Este ora 00:00, iar eu cu Anda inca suntem pe strada. Se aude un zgomot ciudat. Anda incepe sa fuga. Am incercat sa fug dar ceva m-a tras de picior. *A doua zi*

Ught.. Unde naibii sunt?! Am ajuns sa vorbesc singura.

El:Nu esti singura !

Eu:Tu cine esti mai exact?

Rade cu un zambet in coltul gurii si se uita la mine.

El:Vei afla curand*inchide fraza cu un ras malefic*

emoticon confused ce puteam sa inteleg din asta. Ma ridic de jos si pornesc spre casa.

Mama:Unde ai fost toata seara?!

Eu:Ce treaba ai tu? Nici macar eu nu stiu !

M:Ce vrea sa insemne asta?

Eu:pff.. nu-i treaba ta ! Doar nu te baga !

Niciodata nu am vorbit asa cu mama. O fi din cauza adrenalinei. M-am tot gandit la tipul ala si la cuvintele lui... [cine esti?]...[vei afla!] .

Ajung la scoala cu o durere mare de cap. Acolo ma astepta Anda.

Anda:Ce-ai facut aseara?

Eu:Ce-am facut eu?! MAi exact ce ai facut tu!

Se uita la mine si tace. Trrrrrrrrrrrrrr, suna clopotelul, e timpu sa intrem la ore. Avem desenul emoticon squint .

Sunt in ora. Incercam sa desenez ceva, dar imi venea in mine foarte multe imaginii horor. Case si pereti pline de sange, oameni acoperiti cu sange. Inchid ochii si scutur din cap. Privesc pe fereasta. Era el. Se uita la mine emoticon confused

Vorbea la telefon. Aud convorbirea lui... Ciudat.

El:Da, nu-ti face grij. Am eu grija de ea.

????:Bine, doar nu o scapa din ochi! ai inteles?

El:Da.

Deja incep sa intru in panica...

Demonul noptiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum