Demonul noptii 2

18 1 5
                                    

Am plecat acasa. Se intunecase deja. Am luat-o prin padure pentru a ajunge mai repede acasa, sa nu mai ocolesc prin oraș.

Se aude aceelași zgomot ca in seara aceea. tac si continui sa merg. S-a auzit ca si cum cineva a rupt o creanga. M-am uitat in spate si nu era nimeni. Cand m-am intors era el.

El:Ce cauta o fata asa ca tine prin padure? *din nou aceelsi zambet*

Eu:Nu-i treaba ta! Si de ce tot zambesti mereu ?!

El:Vei afla curand !

Eu: emoticon confused de ce tot spui asta?!

Fara sa spuna nimic m-a muscat de mana si a fugit. DAr ce viteza avea emoticon gasp

Mana sangera foarte tare. M-am grabit sa ajung acasa.

Mama: Ce ai facut la mana ?!

Eu:Iti spun dupa !

Ajung la baie si incerc sa opresc sangerarea dar degeaba. Imi venea in ochi imaginea tipului acela. Ce naibi.. era canibal?!

A inceput sa ma i-a ameteala, asa ca m-am intins in pat. Deobicei, Max statea langa mine . (Max fiind catelul meu) . Pe la ora 02:00 mi se face foame. Dar...Nu orice foame. Una ciudata pe care nu am mai avut-o pana acum. Ma duc in bucatarie sa vad ce mai e pe acolo. Cand sa pun mana pe intrerupator, am simtit ceva ud.. Ca si cum ar fi ceva pe el. Cand l-am aprins chiar era. Era sange !

M-am dus panicata la mama in camera sa vad daca m-ai traieste.

Eu:Trezeste-te

M:Da, da ce e?

Eu: Nimic emoticon grin

M : emoticon confused

M-am dus in camera sa vad daca Max e bine. Totul era ok, mai putin acel sange.

Ies afara si il vad pe el, dinnou cu acelasi zambet idiot pe fata

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 19, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Demonul noptiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum