Family Business

Capitol 2

Deeeeci... La capitolul trecut nu am apucat sa spun nimic, deoarece am fost presata de mai multe persoane *si ma bucur ca au facut-o* sa postez. Este prima mea "carte serioasa", si este destul de complicata, dar ideea imi place mult, asa ca sper sa o duc la capat.
Cast-ul este temporar, stiu sigur insa ca celebritatile care sunt in rolurile urmatoare Olivia, Harry, Zayn si Snow sunt permanente. Voi adauga personajele pe parcursul povestii, pentru ca neavand timp sa ma gandesc cine joaca pe cine, o sa decid pe moment.
Sper sa va placa, dar am nevoie de feedback, asa ca un comentariu si cu "next" sau "frum continua" m-ar ajuta enorm, pentru ca nu e vorba ca n-as scrie, as scrie doar pentru mine.
Finalul acestui capitol este brusc, stiu, si imi pare rau, dar daca ar fi fost dupa mine as fi ajuns la 60 de pagini cu capitolul asta, nu 35. Nu vreau sa fie nici prea lungi capitolele ca sa va plictisiti.
Idk, enjoy :3
Capitolul 3 nu stiu cand il postez, dar o sa fac tot posibilul cat de curand sa fie gata.

Capitolul 2

M-am incruntat sceptica la auzul spuselor lui. Tintuirea lui se slabise treptat ceea ce mi-a dat ocazia sa il imping, brutal, ce-i drept, de pe mine. Doream sa imi recuperez pumnalul, dar el inca se juca cu acesta. Si-a aranjat costumul in timp ce ma privea indepartandu-ma de el.

-Toti mi-au spus sa vin aici ca sa primesc ceea ce merit, putina actiune.

Spune el in batjocura.

-Ei bine in viata nu primesti intodeauna ceea ce meriti.

M-am indreptat spre intrerupator, luminand camera, slab, pentru a distinge ce se afla in aceasta. Apartamentul meu era de marime medie, neavand nevoie de prea mult spatiu. In incaperea in care ne aflam acum, se afla un pat matrimonial cu asternuturi albe imaculate, multiple perne tronand asupra lui. Pe jos era un covor negru ca smoala care se intindea aproape peste tot. Langa pat se aflau niste noptiere, si o usa care ducea catre dressing.

Camerele nu erau separate de usi, ci de arcade negre cu model victorian. In camera alaturata era un living format din niste canapele din piele neagra si o plasma care acoperea peretele opus patului. Langa living era o baie, si cam asta era apartamentul meu, pe care-l preferam de atatea ori in defavoarea casei.

-Si ce vant te aduce in Chicago, atat de departe de casa?

-Acelasi lucru te-as putea intreba si eu pe tine...

M-am intors iritata catre el. Era mai mult decat evident ca fiecare cunostea anumite lucruri despre fiecare. El isi daduse jos sacoul negru si il aruncase pe pat in timp ce isi sufleca manecile camasii. Pumnalul aparent il aruncase tot pe pat. Intr-un moment de neatentie, l-am insfacat, facandul sa zambeasca incitat.

-Stiu un joc care s-ar putea sa iti placa, daca tot esti asa de smecher. E evident ca stii cateva lucruri despre mine, iar eu cateva despre tine, dar nu cred ca exista certitudnea ca sunt si adevarate. Tu imi spui ce stii despre mine, iar pentru fiecare lucru fals, un obiect de imbracaminte e jos. Viceversa.

Asta facea parte din plan. Stiam mai mult ca sigur ca nu stie esentialul despre mine, asa ca puteam profita, sa vad ce-i poate pielea. A ridicat din sprancene uimit, in timp ce zambea dezvaluindu-si niste gropite adorabile.

-Din pacate nu joc murdar...

Deci e ceva de capul lui... Mi-am scos telefonul din geanta, in incercarea de a-i da un mesaj tatei, dar am fost intrerupta. Aproape m-am speriat cand l-am vazut asa de aproape de mine. Mi-a luat telefonul imediat, aruncandu-l in buzunarul lui.

-Daca ai de gand sa iti pastrezi jucaria, eu voi lua telefonul. Mi se pare destul de corect.

Accentul acela mult prea pronuntat alaturi de vocea groasa si ragusita, ma ametea complet, dar acum nu era timpul sa las garda jos. Am afisat o expresie socata, dupa care m-am indepartat de langa el, lasandu-l sa se uite pe geam. Ajunsa la o distanta cat de cat mare, am facut un gest nu tocmai normal, aruncand pumnalul, aproape atingandu-i gatul, dar taindu-i doi carlionti.