Capitolul 1 - Inceputul

9 0 0
                                    

  Totul a inceput in ziua in care inplinisem 18 ani. Pe atunci aveam un amic foarte bun Justin, spun " aveam " pentru ca el nu mai este acum.

  In ziua de 17 iulie cu o zi inainte de a 18-a aniversare stateam alaturi de Justin si vorbeam despre diferite chestii, si am adus in discutie viitorul, ce planuri avem de viitor, cum vor arata iubitele, sotiile, copii nostri, cum o sa fim niste oameni batrani uitandu-ne la cei tineri. Justin mi-a raspuns pe un ton un pic trist " Eu nu cred intr-un astfel de viitor " , pe moment am ramas uimit, dar aveam sa inteleg in curand.

  In sfarsit este ziua de 18 iulie, aniversarea mea, si sunt in exstaza asteptandu-mi prietenii sa vina la petrecerea de ziua mea, care avea loc putin mai tarziu.

  Dimineata am primit un telefon , primul " La multi ani ! " a venit din partea prietenului meu Justin care, de asemenea, mi-a zis ca ziua asta va fi de neuitat. El m-a invitat pana la el acasa spunand ca are un cadou special pentru mine, asa ca am plecat fara ca macar sa servesc micul dejun. El fiind cel mai bun prieten si cel in care aveam cea mai multa incredere.

  Cum mult inainte de a ajunge pe strada unde locuieste m-am intalnit cu el, intr-un cartier rau famat care parea foarte periculos, si s-a si dovedit a fi periculos, un om cu o masca neagra a aparut in cale, m-a tras de mana si apoi m-a prons de gat si m-a amenintat cu pistolul.

  Eram speriat, cea mai placuta zi din viata mea se transforma intr-un cosmar deja imi vedeam sfarsitul, pur si simplu ma pierdusem cu firea, dar am reusit sa ma reculeg si am actionat, am scapat din mainile lui apoi l-am impins cu toata forta mea, cand s-a lovit de pamant a apasat pe tragaci si glontul venea cu viteza drept spre mine, dar Justin m-a salvat, el fiind impuscat in picior.

  Politia si ambulanta au ajuns, politia a retinut infractorul, iar Justin a fost transportat la spital unde i s-au facut procedurile necesare, fiind lasat sa plece imediat dupa aceea.

  Timpul petrecerii ! Toti prietenii mei buni au fost prezenti la aceea petrecere unde s-a dansat si distrat pana la o ora tarzie, numai Justin parea trist, nu doar ca avea piciorul lovit.

  El mi-a zis ca ar vrea sa imi zica ceva in particular si sa il urmez, asa am facut si eu. Am ajuns la capatul strazii si el a inceputa sa zica.

  - Stii, asta e cea mai fericita zi a ta se pare.

  -Da, asa e !

  -Ar fi pacat daca ceva ar strica-o, nu-i asa?

  -Ce vrei sa zici cu asta?
El schimband subiectul.

  -Ai incredere in mine? Ce sunt eu pentru tine?

  -Am incredere in tine, nu mi-ai dat niciodata motive sa nu am, iar tu pentru mine esti cel mai bun prieten!

  -Inteleg. Ma bucur sa aud asta. Acum adevaratul motiv pentru care sunt aici.

  Justin e prietenul meu de 4 ani, inca de cand s-a transferat in clasa a 9 a aici, si am fost pusi sa impartim aceeasi banca. El para neschimbat inca de atunci, fiind vesel energic dar cateodata el pare trist. Justin nu are parinti el mi-a spus ca au murit acum mult timp intr-un ... accident. El defapt nu avea nicio ruda.

  -Sunt numai ochi si urechi.

  El ma prinde de cap, punandu-mi mainile in zona tamplelor, si atunci isi apropie fata si fruntile noastre se unesc. Apoi Justin pur si simplu pleaca fara sa spuna nimic.


Nemuritor?Where stories live. Discover now