Tot ce mai ramanea de făcut era să imi caut un loc unde sa dorm și undeva unde să mănânc, dar asta nu a fost ușor, cateva săptămaâni cred ca le-am dormit pe străzi, neavând unde să stau, nu mai mâncasem nimic de acum cateva săptămâni, dar foamea nu părea a fi un deranj prea mare, oare de ce?
O bătrânica care iși ducea gunoiul m-a vazut si m-a întrebat, văzându-mă că nu arăt chiar ca ceilalti.
-Ești de mult timp pe străzi?
-Doar de cateva săptămâni.
-Ce s-a întamplat?
-Sincer nici eu nu știu, parcă a trecut o eternitate peste acest oraș si peste mine, simt ca lucrurile nu sunt la fel ca înainte.
-Înteleg. Ei bine ne mai vedem, spuse zâmbind.
-La reveder.
Eram inca confuz ce o să fac in continuare, o sa stau pe strazi tot restul vieții ? Nu, trebuie să fac ceva să schimb asta. Asa ca m-am angajat la o spalatorie auto si am caștigat cațiva bani, dar nu suficienți să imi ajungă de un acoperiș si mâncare. Dar asta nu m-a oprit din a continua munca mea, mi-am dat silința sa pot supraviețui, să pot mânca, să pot avea un acoperiș deasupra capului.
Nimic nu mergea cum am plănuit, totul se întorcea in potriva mea, fusesem concediat pentru ca șeful era un escroc, și incerca să găsească fraieri care să muncească mult pe bani puțini.
Căalatoria mea nu s-a oprit aici am continuat sa caut de munca mult timp si inainte sa imi dau seama am gasit un loc potrivit, sa am grija de o batrana cu Sindromul Alzheimar. Era aceeasi batrana care am intalnit-o in ziua aceea. Ea, fireste ca nu m-a recunoscut, dar asta nu m-a oprit de a lega o prietenie cu ea, in fiecare clipa noi deveneam prieteni.
Aceasta batrana nu avea familie, doar o fata care a luat-o in grija acum mult timp. Fata accea era extraordinara, inca de la o varsta frageda se chinuia sa munceasca si sa invete in acelasi timp, ea voia sa ajunga undeva departe sa fie recunoscuta de oameni. Din punct de vedere fizi ea era o fata mica de statura cu un par blond deschis lung si catifelat, si cu ochi albastri spre verde care atunci cand te uitai in ochii ei simteai ca te pierzi in adancurile marii.
Cand nu muncea si nu invata o ajuta pe batrinica careia ea ii zicea "mama" . De multe ori ea parea extrem de extenuata asa ca eu aveam grija de aceea batrana trimitand-o pe ea sa se odihneasca.
Inainte sa realizez, m-am indragostit de ea, in fiecare dimineata vorbeam, schimbam impresii, zambeam unul catre celalalt, nu-mi puteam imagina viata fara ea.
-Hey Jesse ! Cred ca... cred ca...
-Da Adam ! Ce este?
-Ugh... nimic, ar trebui sa te grabesti vei inatrzia la scoala.
-Parca timpul a zburat, ne vedem mai tarziu sa ai grija de mama !
-Asa am sa fac.
Dupa ce a iesit pe usa am simtit un gol in inima. Ce? Ce-i asta? De ce ma simt asa? Cred ca... o plac.
In acea clipa timpul morti sosise pentru "mama" , se pare ca medicamentele au fost prea puternice si a avut un atac cerebral sever, survenit de o moarte. La sosirea ambulantei medicii nu au mai avut ce sa faca decat sa declare decesul. La aflarea vestii Jesse a fost devastata a simtit ca lumea ei se prabuseste.
-Nu se poate ! Ce ma fac acum? Acum sunt singura, ce rost mai are viata pentru mine acum? uitandu-se cu lacrimi in ochi la poza mamei sale.
-Stiu ca va fi greu pentru tine, si daca ai nevoie de ceva voi fi aici pentru tine. Chiar daca am fost angajat aici chiar am pus suflet, mama ta era o persoana minunata, amuzanta, intelegatoare si te iubea foarte mult. Nu cred ca ea ar vrea sa renunti asa la visul tau, e visul tau trebuie sa il atingi pentru tine, pentru ea.
-Spune, tu ai un vis pe care ai vrea sa il atingi?
-Visul meu? Da ! Visul meu ! Vreau sa iti fiu alaturi pentru tot restul vietii mele sa fim impreuna pana la adanci batraneti, Jesse te iubesc !
Cateva secunde de liniste, apoi Jesse incepu.
-Inteleg. Si linistea a continual
-Daca e ceva cu care te pot ajuta spune-mi, voi face orice.
-Tocmai ai spus ca vei fi alaturi de mine, nu? Atunci stai alaturi de mine.
Si momentul acesta a fost inceputul unei frumoase relatii, sau nu?
