2 saptamani mai tarziu, nu stiu nimic de Justin nu raspunde la telefon acasa nu e pare ca a disparut. Oare ce a vrut sa-mi zica in noaptea aceea? Dar nu am stat sa ma gandesc prea mult, caci urma sa plec intr-o tabara de vara undeva la munte.
In tabara am stat la o altitudine mai ridicata, unde era destul de frig si periculos in unele zone.
Eu si cu alti amici am decis sa avem o mica aventura dupa ora de stingere, asa ca am iesit afara si ne-am plimbat prin padurea de langa. Am stat ceva timp acolo pana ce toti au plecat, iar eu am ramas singur, gandindu-ma la Justin si la faptul ca a plecat. Am luat-o din loc si inainte sa realizez m-am ratacit, m-am panicat nu stiam ce sa fac, am inceput sa alerg, si... inevitabilul s-a intamplat, am alunecat de pe o stanca si am cazut de la o inaltime uriasa, la impactul cu solul am " murit " .
Toti ceilalti au plecat acasa fara a-si da seama ca lipsesc ( sa spunem ca ei chiar nu si-au dat seama, chiar daca asta e cam imposibil ).
Cateva zile mai tarziu m-am trezit din aceasta " moarte " desi eram lovit, oasele mele erau rupte, cu fracturi externe, cu sangerari masive, dureri ingrozitoare.
Am fost salvat de un alpinist care escalada muntele prin aceea parte. Am ajuns la spital unde medicii nu mi-au dat nicio sansa la viata, dar am reusit sa trec peste.
6 luni au trecut si eu sunt vindecat aproape complet, asa ca am fost externat si am luat un autobuz spre casa.
Ajuns in orasul unde locuiam am observat numeroase schimbari multe locuri erau schimbate, extrem de schimbate.
-Wow, am lipsit doar vreo 10 zile si prasul s-a schimbat radical.
Ajuns acasa sunt la sonerie incercand sa intru in casa, deoarece nu aveam cheie si parintii nu stiau nimic de mine si voiam sa ii surprind placut, insa eu am fost surprins cand la usa mi-a raspuns o batranica de vreo 65 de ani.
-Da?
-Cine sunteti dumneavoastra?
-Nu... Nu...
Acea batrana parea foarte panicata ca si cum ar fi vazut o stafie.
-Pleaca, pleaca. Nu m-ai venii el e mort, demonule.
Eram confuz nu stiam ce se intampla asa ca am plecat. Totul aici parea altfel, nimic nu era la fel, scoala mea nu mai era la fel, nici cofetaria, nici biblioteca, nimic nu mai era la fel, chiar si moda pare ca e alta.
Ma opresc pentru cateva clipe incercand sa-mi adun gandurile, cand o pala de vant ma lveste cu un ziar in fata. Ziarul era de vreo 2 saptamani, dar data, data nu se potrivea cu ce traisem eu.
-Ce? Nu, e gresit nu are cum? E macar posibil asa ceva? Nu puteau trece asa repede 30 de ani, sau putea?
Asa e, nu au fost cateva zile de la incident, trecusera 30 de ani, dar de ce nu am inbatranit? de ce arat la fel? Cum am trait fara apa si mancare?
In curand aveam sa aflu ca Justin, el, m-a blestemat ! In seara aceea cand fruntile noastre s-au unit, el doar a transmis nemurirea lui. Justin era o fiinta care nu imbatranea si era nemuritoare sau nu?
-Justin?
-Tu esti, Adam? ( Adam fiind eu)
-Da, esti asa batran !
-Scumpule cine e el? ( sotia lui Justin )
-Eh, un fost amic.
-Fost amic? De ce ai plecat atunci?
Al m-a luat si m-a dus in alta parte, departe de privirile oamenilor si de sotia sa.
-Ce e asta? Ce se intampla? De ce arati mai batran ca tata?
-Adevarul e ca in acea seara prietenia nostra s-a incheiat.
-Ce? De ce?
-Pentru ca eu eram Nemuritor.
-Ce? Ai febra? Esti baut sau drogat?
-Nu. Ai auzit bine ERAM NEMURITOR.
-" Eram " ? Dar acum?
-Acum nu, acum tu esti emuritorul, tu nu vei mai imbatranii si nu vei putea murii. Eu m-am eliberat de blestem?
-Ce? Blestem? Chiar daca e adevarat, de ce nemurirea e un blestem?
-Oricum, ca sa scapi de nemurire trebuie sa ai un prieten bun, care e in stare sa isi puna viata in mainile tale atunci, vei putea sa redevi muritor. eu trebuie sa plec acum, am un tratament la care trebuie sa ajung.
In prima faza nu am bagat in seama bazaconiile auzite.
-E ceva grav?
-Cancer in faza terminala ! Raspunde el cu un zambet larg pe fata.
-De ce zambesti? Asta inseamna ca vei muri cat de curand.
-Stiu, si asta e minunat. Apoi Justin pleaca pur si simplu.
