contrôle

0.6

Diferenţe

Mereu m-am întrebat "De ce lumea mă judecă?", gândindu-mă că le sunt egală şi că sunt la fel de umană ca şi ei... Ei bine, astăzi mi-am dat seama că poate nu totul e aşa cum gândeam - poate eu sunt diferită. De fapt, cu toţii suntem diferiţi, într-un fel comun... Suntem la fel, dar cumva, ceva, ne diferenţiază. 

Revenind la subiect, diferenţele sunt cele care ne influenţează opinia în legătură cu cineva sau cu ceva. Până la urmă, de ce nu ai plăcea un om care se potriveşte cu tine, care gândeşte la fel ca tine, care are aceleaşi gusturi? E mult mai uşor să-i judeci pe cei care gândesc diferit decât să analizezi şi părerea lor sau măcar să nu-i dai importanţă. Iar eu, oh, cu siguraţă am ceva diferit. Toată lumea mă urăşte şi mă priveşte ciudat, pentru că ei sunt toţi la fel şi nişte idioţi. Chiar cred că mie-mi pasă de părerile lor stupide despre mine? Până la urmă, de ce n-aş fi mai bună decât ei? Oamenii din zilele noastre s-au cam obişnuit cu un singur tipar, iar diferenţele sunt criticate - massmedia a ajuns să ne spele creierele în zilele de azi.

Ne îmbrăcăm cum apare pe internet, scriem cum spune lumea că trebuie, arătăm cum spun ceilalţi că trebuie, dar să fim diferiţi e o problemă. De ce să ne supunem condiţiilor impuse de media şi de socialitatea ipocrită de azi? E aşa uşor să fim la fel şi atât de greu să fim diferiţi, pentru cei cărora le pasă de ce spun cei din jurul lor. Ar trebui să ne ascultăm pe noi înşine, să facem ce credem noi că trebuie, să credem în propriile forţe... Dar nu sunt eu noul preşedinte să comentez lucririle astea, corect?

După părerea mea, deşi diferenţele sunt motivele pentru care suntem criticaţi, ele sunt şi motivele pentru care merită să fim apreciaţi - depinde de cine. Am fost obişnuită de o vreme cu lucrurile urâte despre mine şi cu respingerile celorlalţi, atât de mult încât m-am îndepărtat de umanitate de tot şi mi-am petrecut timpul doar cu mine - sau cel puţin am încercat. Am încercat să mă descopăr, să-mi pun gândurile de comun acord, dar la mine au mai intervenit şi unele probleme. Eu una măcar am fost ajutată de Betty pentru a trece peste discuţiile involuntare din capul meu, peste ei. 

Lumea înconjurătoare e un rahat. Trebuie să-ţi găseşti doar o persoană în care să-ţi pui toată încrederea şi toate speranţele, şi ai face bine ca acea persoană să fii chiar tu - altfel odată cu persoana aceea ţi se duce şi fericirea. Să-ţi dai fericirea altei persoane? Cea mai mare idioţenie auzită. Petrece-ţi timpul cu tine, ignoră-i pe ceilalţi sau o s-o facă ei.