This probably won't end well.

Primul pas.

*Gândurle ei*

Locul în care mă aflam părea să fie foarte aglomerat în acea zi friguroasă de toamnă, era o zi obișnuită de Octombrie. Fel de fel de oameni mișunau pe lângă mine, împingându-mă și împiedicându-mă să ajung la destinație, voiam doar să ajung în nenorocitul ăla de metrou și să plec cât mai repede acasă, de ce nu mă lăsa nimeni să fac asta? M-am oprit din mers în fața unui geam puțin murdar și prăfuit și mi-am aranjat eșarfa crem în jurul gâtului, chiar dacă era subțire și nu prea-mi ținea de cald, apoi trecându-mi cu grijă de câteva ori mâna prin părul blond și mătăsos, așezându-l după urechi, am privit cu atenție persoanele ce se observau în reflexia geamului. Cineva mi-a atras atenția. Un băiat înalt, îmbrăcat într-un costum albastru, părea de-o vârstă cu mine, avea în jur de douăzeci și patru de ani, și își aranja părul blond, în timp ce mă privea atent și rânjea, chemându-mă aproape de el. Nu aveam de gând să-i fac pe plac, și am încercat să-mi continui drumul, dar ceva mă îndemna să-l privesc în continuare, îmi părea foarte cunoscut. Am cedat și m-am apropiat cu pași mărunți de el, zgâindu-mă la ochii lui albaștri și părul aranjat cu puțin gel. Zâmbind, și-a cuprins chitara de lângă el în brațe și a început să cânte câteva note,când ajunsesem destul de aproape. Îmi amintisem apoi, privindu-l insisten, că era un fost coleg de facultate, și un bun prieten al iubitului meu. Caleb îi era numele, dacă îmi aminteam bine. Melodia nu îmi părea cunoscută, însă versurile rostite de el m-au surprins, l-am ascultat confuză, ridicând ușor sprânceana dreaptă.

" You came and you made my day girl
I won when you looked my way girl
My life has not been the same girl
All I do is think of you "

Lăsându-și chitara jos, mi-a făcut un semn cu mâna să merg în dreapta. Nu știu de ce, dar l-am ascultat entuziasmată și am mers spre dreapta, dându-mi jos eșarfa de la gât și îndesând-o în geanta neagră pe care o țineam. Câțiva oameni ncunoscuți mă urmăreau, curioși, să afle ce se întâmplă. Acolo mă aștepta alt băiat de aceeași vârstă, îmbrăcat exact la fel, cu ochii căprui și părul șaten. Pe acesta l-am recunoscut îl clipa în care l-am văzut, era fratele mai mare al lui Lucas, Gabriel. El, la rândul lui, ținea o chitară în brațe, și zărindu-mă a început să cânte aceeași melodie ca băiatul de mai înainte. I-am ascultat cu atenție și versurile acestuia, zâmbind cu gura până la urechi.

"Your smile brightens up my place girl                                                                                                                   And your kiss and that tender way girl                                                                                                                            Let me know everything's okay girl                                                                                                                               It should be you and me"

Am chicotit și am așteptam să-mi arate încotro să o iau. Am mers înainte și am privit-o nedumerită pe prietena mea Katia care se holba la mine, făcându-mi cu ochiul. Purta o rochie albastră și mulată, ce-i scotea în evidență formele voluptoase. Aranjându-și buclele negre, și-a luat chitara și a început să cânte. Începeam să-mi dau seama ce se întâmpla și credeam că era doar un vis. Am zâmbit, punându-mi mâna la gură, ascultând și versurile rostite de aceasta.

" 'Cause your love has proven to be what I need
And your life brings peace into my world
Now my dreams come true and it's all because of you
Come on let's walk this walk together
Close the deal, make it forever "

Luându-mi privirea de la ea, am observat mulțimea din jurul meu care mă privea mai entuziasmată decât mine. Câteva persoane ascunse pe care am reușit să le găsesc cu privirea, cărau câte o cameră de filmat și încercau să înregistreze ce urma să se întâmple. Voiam să râd și să plâng în același timp, țopaind de fericire, urmând instrucțiunile prietenei mele care mă privea mândră. Am pășit la stânga, puțin temătoare și m-am așezat pe o băncuță albastră de plastic, așteptând să se întâmple ceva.Eram așa nerăbdătoare. Am început să aug vag o voce cunoscută în depărtare, dar entuziasmul nu-mi dădea voie să mă întorc. Se apropia tot mai mult, vocea lui se auzea tot mai tare. Fluturii din stomacul meu o luaseră razna, așteptam cu nerăbdare să-l văd.