Capitolul 15- Angajare si dusmani

75 14 2
                                    

Capitolul 15-Angajare si dusmani
-Alexandra Benett,m-am uitat la Cd-ul tau si am discutat si cu fosta ta sefa,intr-adevar ai calitati intr-ale modei,ai muncit mult si ai reusit sa ajungi la Paris. Schitele tale sunt pur si simplu minunate,dar scump-o tu nu ai trminat liceeul,de ce?
-Daca v-as spune ati zice ca am inventat aceasta poveste,doamna,si nu vreau sa credeti una ca asta!
-Draga mea,spune povestea,apoi vvoi decide eu daca spui adevarul sau nu.
-Cum doriti. Atunci cand aveam 3 ani sora mea s-a nascut si de atunci parintii mei nu m-au mai considerat parte din familie,in clasa a 9a imi tot spueau ca sunt proasta si handicapata,si ca nu merit educatie,nici nu observ cand o lacrima imi paraseste ochiul si se scuge pe fata,dar o sterg repede,si continui sa vorbesc,m-au scos la jumatatea anului al 10-lea de la liceu cu pretextul ca voi invata acasa,dar nu a fost asa,parintii nedandu-mi bani trebuia sa-i fac singura asa ca am inceput sa muncesc la magazinul doamnei Mili,unde am si lucrat pentru 2 ani jumatate,pana am venit aici in Paris dupa 1 saptamana de la aniversarea mea de 18 ani. De data asta nu numai o lacrima mi-a parasit ochii ci sute de lacrimi ce mi-au invadat fata si mi-au incetosat vederea.
-Alexandra desi la inceput mi-ai spus ca m-as putea indoi de povestea ta,acum stiu ca aceasta poveste este adevarata si totodata ca sufletul tau este afectat de aceasta viata. Am hotarat sa te angajez si ca nu conteaza faptul ca nu ai terminat liceeul sau vreo facultate deoarece circumstantele in care ai trait nu sunt unele prea favorabile,esti o fata muncitoare si perseverenta,Alex asa ca de maine vei incepe sa lucrezi aici. Vei ajuta vedetele,miliardarii sau pur si simlu oamenii care intra sa-si gaseasca ceea ce doresc fie ca va trebui sa le faci chiar tu o schita iar acestia sa decida daca o vor sau nu. Nu uita clientii sunt cei mai importanti asca ca trebuie tratati ca atare. Melisa iti va arata cladirea,ca mai apoi sa-ti dea uniforma. Poftim programul si...vei mai avea 2 colege care fac acelasi lucru ca tine si 4 doamne mai invarsta la croitorie.
-Multumesc foarte mult,doamna,sper sa nu va dezamagesc.spun si ma ridic ca mai apoi sa ies pe usa afara nu inainte de a spune un "la revedere" noi mele sefe.
-Cum a fost?ma intreaba aceeasi doamna de mai devreme.
-Am fost angajata.Doamna Tuchini mi-a zis sa o rog pe Melisa sa-mi arate cladirea si mai apoi sa-mi dea uniforma.
-Te conduc eu la Melisa,una din colegele tale.
-Multumesc mult.
-Cu placere.
Am strabatut un hol lung plin de picturi ale unor prezentari de moda si portrete ale unor doamne,probabil creatoarle. La sfarsitul olului se afla o camera plina de rochii,bluze si pantaloni toate de orice tip,orice ocazie si orice preferinta. Am ajuns in rai? Sa ma ciupeasca cineva,va rog. M-a condus spre o fata ce lucrala o schita a unei rochi.
-Mel?
-Da,spune roscata si se intoarce.
-Ti-o prezint pe noua ta colega,doamna Tuchini a zis sa-i arati imprejurimile apoi da-i uniforma te rog.
-Ok,matusa.spune apoi doamna se face nevazuta iar eu ma intorc spre fata si ii zic.
-Este matusa ta?
-Da,ea m-a adus aici. Apropo,eu sunt Melisa dar imi poti spune Mel.
-Eu sunt Alexandra,dar mi se zice Alex. Cum este sa lucrezi aici?
-Obositor,dar si placut. Ah,stai departe de Georgia,este o nesimtita si jumatate,orgolioasa si nesuferita.
-Ok,mersi de sfat.
-Nu te uita acum,dar ea e Georgia,imi sopteste Melisa.
-Ea? Oau,arata tocmai cum ai descris-o ii soptesc si eu dar imediat cum termin cineva tipa la mine.
-Hei tu,fata noua! vorbeai cumva despre mine? Ce acum te crezi si printesa?
-Nu vorbeam despre tine! Si singura care se crede printesa aici,esti tu,scump-o!
-Esti proasta? Tu sti cine sunt eu,spune cu o voce de om inganfat caruia tocmai i s-a ranit orgoliul.
-Probabil o printesa ce a fugit din castel,sau ce?
-Sunt fiica celor care detin aceasta casa,pot sa te conciedez cat ai clipi.
-Mama,mama,acum ameninti,parintii tai stiu ce ai la usa?
-Tocmai ti-ai facut cel mai mare dusman.
-Mda,iar eu sunt popa,hai scuteste-ma!
Toata viata am avut deaface cu soramea iar acum asta e o versi une a ei,iar o luam de la capat,si nu este visul meu sa traiesc din nou ceea ce am trait pana acum,trebuie sa ma impac cu tipa asa si sa pun pace in lume. Nu am venit la Paris pentru a-mi relua viata de acasa! Am venit aici pentru a fi o noua peroana,si asta trebuie sa fie scopul meu principal,asta si faptul ca trebuie sa-mi indeplinesc visul.

TerorizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum