Broken Soul (H.S-Fanfiction +18)

Capitol 1

-Evelin,trezeste-te! Aud o voce calma si blanda langa urechea mea si o mana firava imi atinge usor si delicat umarul pentru a ma face sa ma trezesc din somnul adanc in care ma aflam.

Sa vorbesc cu Alina pana la 4 dimineata despre venirea mea in Londra  nu era o idee prea buna avand in vedere ca am dormit doar 3 ore si acum trebuie sa ma trezesc pentru a ajunge la timp in avion ca nu cumva sa il pierd .

Imi deschid usor ochii spre femeia de langa patul meu care se uita cu iubire la mine si care isi deschide iar buzele vrand sa imi rosteasca numele din nou dar i-o tai repede

-Sunt trează mătușă. Ii raspund adormita si ma intind mai bine in pat pentru a ma face mai confortabila desi stiu ca trebuie sa ma ridic cat mai repede pentru a ajunge la timp la aeroport.
Scumpa mea mătusă imi ofera un zambet intelegator si un scurt sarut pe frunte inainte sa se ridice si sa imi spuna ca am la dispozitie o jumatate de ora sa fiu gata asta daca nu vreau sa merg pana in Londra pe jos,ceea ce este imposibil .

Dau putin din cap aprobator ca mai apoi sa aud usa camerei mele inchizandu-se.

Ei bine,de cand tatal meu a murit,iar mama mea l-a urmat in urma cu 6 luni,matusa mea,Diana,sora mamei a avut grija de mine. De asemenea,tot ea administreaza toti banii care ii am de pe urma mortii parintilor mei,si tot ea spune ca nu se va atinge niciodata de vreun ban de al meu,desi eu i-am reprosat de o mie de ori ca nu sunt banii mei,sunt ai nostri,pentru ca ea este ca a doua mama pentru mine.
Ea nu are familie.Vreau sa spun ca,nu are sot si copii de aceea toata dragostea si atentia ei este oferita spre mine,si nu imi va ajunge o viata intreaga ca sa ii multumesc pentru tot.

Ma ridic buimacita din pat si ma indrep spre baie pentru a imi face repede rutina zilnica.

Ma spalam pe dinti cand telefonul imi vibreaza semn ca am primit un mesaj. Il iau repede si ma uit la destinatar:Bff
"Eva ce faci? Sper ca te-ai trezit. Te asteptam in aeroportul din Londra. Love you"

Am zambit usor avand pasta de dinti si periuta in gura,si am decis sa ii trimit Alinei inapoi un "bine,love you too"

Dupa ce mi-am pieptanat si parul, am decis sa ma imbrac gandindu-ma ca machiajul nu este o necesitate acum,si oricum nu ma prea machiez eu deci pana la urma nu este o problema.Mi-am luat o pereche de blugi boy-friend rupti,un tricou alb simplu,si geaca mea de piele neagra,iar in picioare air-maxurile.

Dupa ce m-am parfumat , mi-am pus la mână bratara de argint cu "BFF" si o inimioara ,primita de la Alina ,iar la gat mi-am pus lantisorul care are ca pandantiv soarele. Lantisorul l-am primit de la mama mea,in ziua in care ea a murit,iar soarele semnifica lumina si caldura sufleteasca. Un nou rasarit,semn ca viata va continua dupa orice necaz.

Decid ca sunt gata,asa ca ies din camera mea ,dar inainte ma opresc un moment si ma uit in jur. Ma uit la peretii care au auzit atatea suspine,atatea strigate,atatea lacrimi..Ma uit la patul pe care se afla perna care a fost singurul lucru care l-am mai imbratisat noaptea ,ma uit la tot din jur,desi acum nu mai e nimic..

Casa in care am locuit 18 ani de zile,nu mai e nimic..Viata este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voință să ajungi în punctul cel mai înalt și să te simți nemuțumit,iar de acum,viata mea se va schimba,iar tot ce pot sa sper este ca se va schimba in bine.

Imi simt ochii inlacrimati iar pe obraz simt cum mi se preling firisoare subtiri de apă,dar imi sterg imediat lacrimile. Trebuie sa fiu puternică,trebuie! Ma incurajez singura si cobor scarile casei,observand-o pe matusa mea in living,cu bagajele langa ea.

-Evelin,esti gata?
-Da,sa o facem si pe asta! Ii raspund la intrebare matusii mele,ca mai apoi sa iau in mana trolerele ,si sa iesim amandoua din casa,pardon :vechea noastra casa.

In fata casei era un taxi care ne va duce la aeroport,deoarece masina mea e in Londra,de cand a plecat Alina acolo,adica de aproximativ 2 luni si un pic ,mai exact de cand am luat vacanta de vara.

Drumul pana la aeroport a fost unul destul de scurt ,dar domnul taximetrist era foarte amabil si a facut glume mai mereu,dar care nu erau foarte amuzante iar eu radeam doar ca sa nu se simta prost . De exemplu,cine ar rade la gluma asta:
-Cioc Cioc!
-Cine e?
-Un pitic!
-Ce pitic?
-Unul care nu ajunge la sonerie.

Ei da,nimeni nu ar rade. Mai bine ar fi zis:
-Cine-i verde si fuge prin padure?
-O haită de castraveti.
Incep sa zambesc singura ca o nebuna la propria mea gluma pe care am auzit-o doar eu, dar sunt intrerupta de matusa mea.

-Evelin,vrei sa cobori sau vrei sa ramanem o noapte prin aeroport?
-Ce? Am ajuns deja? Sar repede din masina si imi iau bagajele in mana multumindu-i domnului sofer pentru drumul placut,iar acesta imi zambeste bland si imi face cu mana semn de "la revedere".

Ne indreptam spre aeroport,iar avionul nu intarzie sa apara,semn ca ne-am sincronizat perfect. Inainte sa urcam ii trimit un mesaj Alinei in care o in stiintez ca din clipa in clipa ne vom urca in avion,deci am amjuns cu bine la aeroport.

Drumul cu avionul nu a fost unul lung,eu fiind obisnuita sa merg cu avionul,poate prea des decat ar fi fost normal deoarece de doua ori pe luna plecam cu mama mea cu avionul in diferite tari pentru tratamente,cu speranta ca aceasta se va vindeca..Ei bine,intr-un final am ramas decat cu sperantele..

In cele din urma,avionul aterizeaza pe aeroportul Heathrow din Londra.
Dupa ce am coborat din avion,in secunda urmatoare telefonul mi-a vibrat iar,semn ca am primit un alt mesaj,tot de la acelasi destinatar: BFF.
"Teeeeeeeee vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaddddddddddddd"

nchid repede telefonul si ma uit emotionata si nerabdatoare prin jur pentru a o zari pe Alina.
Parul lung si brunet imi iese imediat in raza vizuala,iar inima mea incepe sa o ia la goana. Dar..cu cine e? Oh doamne!