Hoţul de vise

Capitolul 1: Ceremonia Talismanelor

Hoţul de vise- capitolul 1

Luminiţele argintii de pe cerul movului de vara o făcură pe America să ofteze. Azi era o zi foarte importantă pentru ea şi pentru tinerii de vârstă ei. Azi începea ceremonia talismanelor, ce are loc odata pe an. Toti sunt entuziasmati de faptul că li se va oferi oportunitatea de a ştii exact ce le rezervă viitorul, dacă sunt meniţi sau nu să fie elfi, zane, vrăjitori sau alte fiinţe magice. La naştere, toţi sunt născuţi oameni, dar pe parcursul adolescenţei, totul se schimbă.

Fata îşi îmbracă rochia roşie, cea pentru ocazii speciale, precum asta, şi îşi croi drum până la fereastră camerei. Îl aştepta pe el. Tobias Claes, este prietenul Americai încă din copilărie. Au crescut împreună, fapt ce îi face extrem de apropiaţi.

Brunetă îl zări pe băiat, îmbrăcat într-un costum gri, aşteptând chiar în faţă uşi. Ea nici nu mai a stat pe gânduri, căci s-a îndreptat precum un vârtej afară.

-Eşti gata domnule Claes? Îl întreba zâmbind.

-Desigur. Dar dumneavoastră domnişoară Dubé?

-Mai gata ca niciodată. Putem să o facem. Spuse ea, pronunţând rar ultimele cuvinte.

-E uşor pentru ţine, spuse mai mult în şoaptă Tobias, tatăl tău e vrăjitor, iar mama ta e o zână. Ce îţi poţi dori mai mult. Măcar nu eşti fiica unui crescători de licurici.

-Fii serios Tobias! Tatăl tău are o meserie foarte importantă. Dacă nu ar există licuricii, Elora nu ar mai fii fost.

-E om, America! Dacă nu voi primii talismanul, şi voi rămâne un simplu om? Ori va trebui să încep să cresc licurici, ori voi fi exilat spre Terra.

-Nu se va întâmpla asta! Îţi promit. Îi şoptise tandru la ureche.

Cerul începu să capete nuanţe de gri, aşa că cei doi nu au mai stat pe gânduri şi au luat-o la goana spre Ceremonia Talismanelor.

În fiecare an, doar o treime ajunge să îşi primească talismanul, restul sunt, şi vor rămâne oameni. Majoritatea aleg comerţul sau agricultura, doar puţini se încumetă să încerce ceva mai...piperat, precum cobai pentru magiile vajitorilor, sau ajutorul unui trol.

Cei doi se oprira brusc din alergatul lor copilăresc atunci când în faţă li se asternusera hoardă de adolescenţi. Erau cu sutele. Tobias era printre primii ce işi vor primii talismanul, deoarece ordinea este alfabetica. Speră pentru el tot ce e mai bun. Nu voia să fie exilat. Dacă era exilat, o parte din ea avea să dispară. Tobias făcea parte din viaţă ei, din acţiunea ei de zi cu zi. Tobias era fratele lipicios de care se ţinea mereu. Nu îşi imagina o viaţă fără el, fără glumele lui seci cu privire la îmbrăcămintea elegantă pe care o poartă, cu privire la mantiile pe care le poartă mereu, deoarece îi e ruşine cu ea însăşi, nu îşi imagina viaţă fără acel Tobias care o trezea mereu la cinci în dimineţiile de vara, pentru a privi răsăritul amândoi. Îşi făcuseră o obsesie, unul pentru celălalt. Pentru ea, el era un mod de viaţă, la fel şi vice-versă.

Claes i-a cuprins palmă micuţa într-a lui şi au înaintat curajoşi prin mulţimea de copii.

-Asta e minunat! Spuse America când văzu scena din faţă ei. Era decorată cu fel de fel de flori, unora nici nu le cunoştea numele, asta venind din partea unei reale admiratoare de grădinărit. Totul era mirific. Beculeţele atârnate de o parte din de cealaltă a scenei arătau precum licuricii. Un zâmbet i-a apărut pe micuţa-i faţă când şi-a zărit părinţii, aşezaţi în primul rând. Două rânduri mai în spate se află şi tatăl băiatului. Îi făcură semn se se uite şi îi indică direcţia cu degetul. Acesta schiţa şi el un zâmbet, mai apoi aruncându-şi ochii la ornamente. Mama acestuia a fost exilată în urmă cu doisprezece ani. Această a refuzat să mai muncească, vrând putere. Probabil a şi uitat de mine, îşi spune băiatul mereu când e întrebat de ea. Nu vrea să vorbească despre trecutul lui dureros, preferă să vorbească chiar şi despre şcoală, dar nu despre trecutul lui.