Crezand ca a ajuns in timpul lui,Joshua se ridica fericit de la pamant.Insa odata sus,un tip l-a placat si l-a pus la pamant. In secunda urmatoare,doi oameni inarmati i-au pus catusile celor doi calatori si cate un sac negru pe cap.Inainte ca oamenii sa ii puna sacul pe cap,Joshua auzira zgomotul unor arme si vazu pe unul din tipi o zvastica.
-Ce dumnezeule se intampla aici?urla Joshua. Cu voi vorbesc uratilor.Unde e comandantul?! Heeei
-Taci!se auzi o voce masculina,groasa.
In secunda urmatoare,Joshua tacu.Dar nu ca a vrut el,ci pentru ca a primit un pistol in ceafa.
Acesta se trezi intr-o incapere intunecoasa,neprimitoare,cu un pat din fan.Se ridica nervos,si dadu sa iasa din celula.Din pacate,un gard electric il arunca in zidul din spatele lui,provocandu-i niste dureri insuportabile.
-Aah!!Ce doare.Parca m-a împus un taur in spate.
-Lasa-ma sa vad.se auzi o voce subtire,de domnisoara,dintr-un colt intunecat a celulei.
Speriat, si crezand ca e un tip care vroia sa il tortureze,se ridica si fugi spre pat.
-Stai linistit.
-Cine ești.?!Arata-te!
Din colt aparu o tanara domnisoara,de aproximativ 25 de ani. Era imbracata cu o rochie roz cu modele de trandafir.Initial nu o recunoscu,insa pe urma Joshua isi dadu seama ca e fata pe care o salvase.
-Bun,deci iti aduci aminte de mine.Emma,rosti fata inrosindu-se.
-Joshua...Dar cum..?
-Cum am ajuns aici?Pai raspunsul e simplu.Ca tine.
-Dar cu...
-Dupa ce l-ai impuscat pe tatal meu,ai sarit pe mine si bula uriasa ne-a tras in ea.
-Vrei sa spui ca mustacioara era tatal tau?
-Da..Intr-un fel.El m-a adoptat.
Incetul cu incetul,Joshua isi aminti detaliile din misiune.
-Si doamna de langa el,cea moarta?
-Ea era mama mea...Tatal meu i-a pus cianura in vin si a pus-o sa bea.
-Ce mod oribil de a muri.
-Tatal meu credea ca l-au gasit rusii si de asta era gata sa ne omoare...
Amandoi tacura o perioada.Aceasta tacere ii dadu avantajul lui Joshua de a relua firul intamplarilor.In timp ce se gandea,vazu o lumina deasupra sa.Uitandu-se mai bine,descoperi ca e o fereastra.Se urca pe pat si se prinse cu mainile de marginea ferestrei.Observa ca era noapte,iar afara era o vreme oribila. Ploua cu galeata.Pe un bloc zari un desen.La o priviere mai atenta vazu ca era o zvastica.
-O nu,o nu, o nu...!Ce am facut..Am distrus viitorul...
-Cum adica?intreba Emma speriata.
-Cum adica?!E numai vina ta!Adica e vina mea ca te-am adus aici.Daca l-as fi omorat pe mustacioara ala,nimic din astea nu s-ar fi intamplat..
-Dar ce s-a intamplat?intreba curioasa si speriata Emma.
-Voi,nazistii, ati castigat razboiul. Uită-te pe fereastra!Cladiri din viitor cu emblema voastra nenorocita.Garduri din laser.Ati evoluat in tehnologie,dar nu ati putut sa va schimbati naibii emblema aia proiectata de un copil de 3 ani
-De fapt..
-Nu ma intereseaza!! rosti Joshua plangand.Am pierdut tot,absolut tot.Iar acun sunt inchis in celula asta nenorocita, cu una dintre cele mai frumoase fete pe care am văzut-o, spuse Joshua în șoaptă, care este și fiica celui mai nemernic în din lu..
Dar nu apuca sa isi termine fraza,ca Emma se napusti asupra lui.Buzele li se atinsera,bratele ei ii cuprinsera capul,in timp ce el incerca sa isi dea seama ce se intampla.Deodata,Emma se retrase speriata.
-Scuze...Uhm..Nu stiu ce m-a apucat.Sper ca nu te-am...
Insa nici Emma nu apuca sa isi termine fraza.Joshua o prinse de brau si o trase spre el.Cu o miscare lenta,o apuca de gat si o saruta.
De partea cealalta a gardului electric,un soldat ii privea.Scarbit,rosti ca pentru el:
-Idioti!si pleca ingandurat.
-Uhm...Ce s-a intamplat?Intreba Emma.
- Păi... Mai bine ar trebui sa ne gândim cum sa ieșim de aici.spuse Joshua, încercând sa schimbe subiectul.
- Ai dreptate...rosti Emma, care se gândea numai la ce s-a întâmplat.
Joshua își puse mâinile în cap,si se așeza pe pat. În acel moment, din buzunar ii cazu Nest-ul. Văzându-l, Joshua se gândea cat de prost a fost ca nu s-a gândit la asta. Îl lua de jos și îl activa. Era în Berlin, în anul 2123.In jurul lui nu se afla nimeni, decât soldatul scârbit care încă patrula închisoarea.
- Ei bine, s-ar părea ca vom sta ceva timp pe aici, asa ca ar trebui sa ne obișnuim..spuse Joshua îngândurat. Tu iei patul, dacă poate fi numit pat iar eu găsesc un loc unde sa dorm.
- Mulțumesc, dar sa știi ca începem doi pe patul ala. În fine, hai sa ne culcam ca e destul de târziu.. Cred..
