Părinții noștri vorbeau, iar noi ne îndreptam spre camera mea.
-Părinții tăi par de treabă.
-Nu sunt părinții mei. Părinții mei sunt morți. Am spus mergând pe hol.
-Oh, scuze. Ce s-a întâmplat cu ei? plecându-mi capul si parând tristă i-am spus:
-Au fost uciși.
-Dumnezeule! Îmi pare atât de rău!
-E ok... Am spus afișând un zâmbet trist.
