Forbidden Love - N.H. Fan-fiction

Noi Prieteni

-Eu sunt Nash! - imi intinde mana ca sa ma ajute sa ma ridic. - Imi pare bine de cunostinta.... - a luat o pauza mai lunga, dandu-mi seama ca asteapta sa ii termin propozitia.

-Aaa, Sam. - M-am balbait putintel. - Si mie imi pare bine Nash!

-Vad ca ai cam multe bagaje...ai vrea sa te ajut cu ele?

Oh, Doamne!! Simteam ca mi se inmoaie picioarele! Ce dragut si amabil din partea lui!!! De ce ar dori sa ajute o persoana pe care nici nu o cunoaste?!? Mai ales o persoana ca mine?!? Sigur are si el treaba lui!

-Deci? Ai vrea?

-Da, normal! Daca nu-i nici un deranj, desigur...

-Nu, am timp.

Si mi-a luat aproape toate bagajele. In drum spre casa am mers foarte incet ca sa putem vorbi. Este o persoana foarte amuzanta, dulce si culta. Are niste ochi superbi si este primul meu prieten de-aici din oras, poate va fii si cel mai bun prieten al meu de aici.

-Si in ce clasa treci?- intreba el curios.

-Pai trec pe a 12-a - zic eu mai incet. - Tu?

-Hei! Si eu tot pe a 12-a trec...si la ce liceu mergi?

-Cred ca la O'Dea High School...tu?

-Si eu acolo merg...dar cum adica doar crezi ca acolo mergi?

-Pai doar acum m-am mutat aici, de doua zile si mama a zis ca acolo voi incepe in septembrie, dar nu stiu sigur. Prima oara nu am vrut sa incep scoala, nu am vrut sa ma mut, dar acum de-abia astept sa incep scoala. Macar cunosc pe cineva din scoala! - am zis chicotind si lasandu-mi capul in jos.

-Ce bine! Apropo, imi dai numarul tau?

-Desigur.  Da-mi te rog telefonul ca sa imi scriu numarul. Poftim. Ai memorat?

-Da. Stai sa te sun sa ai numarul meu. Asta ii numarul si de la WhatsApp?

-Da. Mda... Am ajuns.

-Ce?! Deja?

-Da...

-Ne vedem si maine, da?

-Ne vedem?! SI MAINE?! Aa...da, normal. Mi-ar placea.

-Defapt ar fi placerea mea. - mi-a zis si mi-a zambit dragut. - Maine o sa-ti arat orasul si o sa-ti arat drumul spre scoala. Ce-ai zice ca la inceperea scolii sa mergem impreuna?

-Ar fi perfect! - am sarit in sus de bucurie si l-am imbratisat.

-Okay, atunci maine ne intalnim.

Mi-am luat bagajele de la el si am intrat in casa. Am dus toate lucrurile in bucatarie si am inceput sa despachetez.

-Siii?!?! -intra mama speriandu-ma putin.

-Si ce?!?

-Cine a fost acel baiat care te-a ajutat cu bagajele?

-Of doamne, mama!

-Ce?!? - s-a uitat mama la mine ca la felul trei.

-Cum adica ce?!? De ce ma spionezi?!?

-Nu te spionam, te-am vazut din greseala cu el. Hai, povesteste-mi!

-Ii un baiat care merge la acelasi liceu la care ma dai. Macar mi-am facut o cunostinta... si maine ies iar cu el. - i-am zis mamei, am luat cateva bagaje de pe masa si am inceput sa alerg sus, spre camera mea.

-Unde mergi?!?

-Urc in camera, vreau sa termin cartea ca dupa sa pot incepe alta carte.

-Bine, te las sa citesti. Ma bucur ca fetita mea este interesata de lectura.

-Bine,mama! Ne vedem mai tarziu, o sa cobor sa manc cand mi se face foame.

Asa ca am urcat, am pornit muzica, am luat cartea de pe birou, m-am intins pe pat si am inceput sa citesc.

M-am adancit in citit si nu mi-am dat seama ca este deja 1:30 am si imi era foame, deci am coborat in bucatarie sa manc ceva. Am deschis frigiderul si am luat cu mine doua tablete de ciocolata, dupa am urcat si am citit mai departe cartea. Dupa inca vreo jumatate de ora am adormit si m-am trezit dupa-amiaza pe la 3.

Cum m-am trezit mi-am verificat telefonul si aveam 12 apeluri nepreluate de la Nash. 12 apeluri nepreluate?!?! Oare ce-i trebuie, ca m-a sunat de atatea ori?

Am coborat sa manc ceva. Am deschis frigiderul si am scos laptele, dupa m-am intors spre un dulap si am scos cerealele. Mi-am scos un bol si o lingura si mi-am pregatit mancarea. Dupa ce-am terminat am urcat si m-am asezat inapoi in pat. Mi-am luat telefonul si l-am sunat pe Nash.

-Alo, Nash? Salut!

-Salut, Sam. De ce nu mi-ai raspuns?

-Scuze, dormeam. M-am trezit acum un sfert de ora. De ce m-ai sunat?

-Am vrut sa te intreb daca vrei sa mergem la o plimbare dar m-am razgindit. Iesi putin in curte casei.

-De ce?

-Doar iesi! Te rog!

-Bine, ies. - am iesit in curte si l-am vazut in curte. - Ce faci aici?!

-Am venit sa petrec timpul cu tine, sa te cunosc mai bine.

-Aa, okay. Intra, te rog, si aseaza-te pe canapea. - Am pornit televizorul in sufragerie pentru el sa nu se plictiseasca si am urcat in camera mea gandindu-ma la faptul ca am avut noroc de data aceasta ca mama si Edward au plecat de-acasa pentru ca Edward avea un meci important azi (mda, fratele meu joaca fotbal de la 6 ani).

M-am imbracat cu jeansii mei negrii, un tricou lung negru cu imprimeu Metallica pe ea, mi-am luat bocancii, mi-am pieptanat parul si am coborat.

-La ce te uiti? - l-am intrebat pe Nash in timp ce coboream scarile.

-La "South Park".... sa stii ca ii un desen animat destul de ok.

-Mda... inafara ca pentru niste copii de vreo 8-9 ani injura mult. - i-am spus.

-Da, exact. dar totusi ii destul de fain. Mergem?

Am dat afirmativ din cap si am pornit.

-Hai sa te prezint prieteniilor mei! Nu stam departe de aici.