Ploaia. Stateam acolo plangand. Desigur, nimeni nu observa pentru ca toti confundau lacrimile mele cu micile picaturi de ploaie.
"Sa te ia dracu', Alex! Crezi ca am vrut sa ma ascund de tine?! Nu! N-am vrut!! Am fost nevoita!" am strigat eu cat de tare am putut. Si desgiur ca asa am atras multe priviri asupra mea. Dar nu-mi pasa.
Ma duc in casa si ma indrept direct catre lama. Metalul rece imi atingea pielea lasand urme rosiatice ce aveau sa se transforme in cicatrici care vor ramane peste vreme. Dar nu-mi pasa.
In scurt timp podeaua era pictata cu mici pete rosii. Manile mele aratau mai rau ca niciodata.
"La dracu'...te iubesc, pampalaule"
Gandindu-ma la cearta mea cu Alex, incep sa plang si mai mult sange incepe sa curga prin noile rani.
"Cat de proasta am putut fi!! La naiba! Acum oficial am pierdut tot ce mi-a mai ramas!"
Pe masura ce ma enervam, lacrimile curgeau si sangele siroia.
"Dragostea e frumoasa. Pe dracu"
Inca o taietura.
"Viata are farmecul ei. Pe dracu"
Alta taietura.
Nu mai suportam. Pur si simplu vroiam sa dispar. Am fost idioata ca nu i-am spus. Si el a plans din cauza mea. Mi-am dezamagit cel mai bun prieten. Singurul meu prieten. Iar acum el ma uraste. Imi pare rau ca am tipat la el. Imi pare rau ca m-am enervat. Are motive bune sa fie suparat si sa nu ma vrea sa vorbeasca cu mine. Sunt o persoana o oribila. M-am ascuns atata timp...
Primesc un mesaj. E de la Alex. Tot corpul imi tremura. Nu stiam daca era panica sau faptul ca pierdusem atat de mult sange.
"Sa nu te obosesti sa ma mai suni vreodata. Imi pare rau. Am tinut foarte mult la tine...ma rog. La cea care credeam ca esti tu. Adio, Bobo."
Atunci am cedat.
"El chiar ma uraste. El chiar nu vrea sa ma mai vada. Asta e cea mai de rahat zi din viata mea."
Ma uit catre mainile mele si scot un mic tipat. Fusesem atat de suparata incat n-am observat cat de rau m-am ranit. Ma mir ca nu lesinasem inca.
Oricum nu mai aveam niciun motiv bun sa traiesc. Acum chiar ca nimanui nu i-ar fi pasat daca as fi murit.
*******
N-am mai iesit din casa de 2 luni. Nu stiu cand am mancat ultima oara si nici nu-mi pasa. Tot ce fac este sa stau toata ziua, sa-mi plang de mila, sa ascult muzica, sa ma joc pe calculator si sa ma tai. Nici la liceu nu m-am mai dus. Profesorii ma sunau, colegii incercau sa dea de mine. Desigur ca nu dadeam niciun semn de viata. Oricum eram moarta pe dinauntru de mult.
"-Niciun Alex. Pleaca. Acum
-Fir-ar al dracului sa fi!"
Cuvintele astea imi rasunau incontinuu in minte. Parca subconstientul meu ma chinuia intentionat si incerca sa faca sa cedez pana la urma ca sa ma sinucid odata.
Si avea sa castige. Nu stiu cat mai pot suporta.
CITEȘTI
Simt.
RandomViata vazuta prin ochii lui Taylor, o adolescenta de 17 ani care are o viziune mult mai matura si mai complicata a lucrurilor. Va ajunge sa se schimbe si sa incerce sa vada partea plina a paharului? Va gasi niste prieteni adevarati care ii vor numai...
