In the mind of a teen girl

Capitolul 1

    Eram la ultima ora din ziua aceea. Nu o voi putea uita vreodata. Eram in banca la ora D-nei Friswik de fizica copiind de pe tabla ce mai ramasese din ultima problema. D-na Friswik este o profa de varsta a 3-a ,mereu imbracandu-se ca pentru un ceai englezesc  de la ora 4 , cu un neg urias in varful nasului si careia ii place la nebunie sa ne povesteasca despre succesele ei la Berlin, Londra si Paris… cu toate ca nimeni nu isi mai aminteste cu exactitate de ea pe acolo. Asta nu o impiedica sa se creada un fel de vedeta si sa se creada superioara tuturor. Din cocul ei excentric strans bine pe cap acum ieseau cateva fire albe, lasate din neglijenta sa ii atarne langa fata.
    Exact in momentul in care trebuia sa ne aflam tema, ceva imi izbeste brusc capul. Ma intorc contrariata si il vad pe Jason, cel mai dragut tip din clasa care, sincer, imi face avansuri inca din clasele primare, dar eu il refuz cu vehementa din… diverse motive in principal nestatornicia , uitandu-se rusinat la mine si aplecandu –se sa ia de pe jos ceva ce parea a fi un mic avion de hartie cu un mesaj pe el. Ii insfac repede hartia si citesc:
    “Domnisoara Rosemarie  Jonson , imi acordati onoarea sa va acompaniez la balul de maine seara?
Semnat, Adam Brown”
     Confuza , ma intorc spre Adam:
-Tu ai scris asta?
     Adam imi e cel mai bun prieten inca de la gradinita. E mereu acolo pentru mine cand  vreun tip de teapa lui Jason imi frange inima. Si crede-ti-ma, au fost destui! Vazand biletul s-a inrosit puternic,iar in ochii lui de un ciocolatiu perfect am descifrat teama. Parul sau saten inchis avea acum nuante de blond si roscat in lumina soarelui venita de pe fereastra din spatele lui si, fiind pus in incurcatura, mi-a zis:
-Da… nu-i nimic daca nu vrei sa vii… eu doar… m-am gandit ca ar fi amuzant… stii tu… sa mergem impreuna… in calitate de prieteni, normal…
-Atunci ramane stabilit. Vino sa ma iei la 7, i-am zis eu sarutandu-l usor pe obraz. Dar , inauntrul meu, ceva ma facea sa ma bucur mai mult decat era cazul ca ma invitase Adam.
     Ajunsa acasa am gasit-o pe mama in bucatarie, gatind. Nu aveam chef sa imi tina iar predici pentru ca nu aveam uniforma aceea plictisitoare asa ca am urcat in camera mea cu gandul sa imi fac temele. Usor de zis , pentru ca tema la mate a D-lui Dawson era indescifrabila. Am incercat cateva exercitii ,dar nu ma puteam gandi decat la invitatia lui Adam. "Nu fi prostuta!" mi-am zis, " Adam te considera prietena lui si punct. Nu iti mai bate capul cu aiureli!" Dar imi era imposibil. Cum sa incerc sa pretind ca as reusi ceva la mate era imposibil din cauza lipsei totale de concentrare, m-am trantit pe pat si am ascultat muzica citind dintr-o carte pentru ora de franceza pana cand am auzit de jos vocea mamei care anunta cina. Am coborat fara chef la masa incercand sa nu dau semne ca imi lipseste concentrarea.
     Am mancat in sila cartofii si friptura pregatite de mama si am urcat grabita in camera luand cu mine tarta cu mere pe care o aveam la desert. Mama mea e manager la nu stiu ce companie importanta din New York asa ca e mereu pe drumuri. Mereu cand gateste ceva, este, mai mult ca sigur, delicios. Tata e notar , dar parintii mei sunt despartiti de cand eram prea mica ca sa inteleg ce se petrece… asa ca nu mai stiu ce face el. Mama s-a recasatorit acum 3 ani in urma cu un Italian. Il iubesc pe Franco, imi este ca un tata sau, mai bine zis, asa cum tatal meu nu a fost in stare sa fie. Sora mea mai mare Tess a suferit enorm din cauza asta. Uneori ne intelegem, dar fiind diferenta de doar un an… ne si certam. Defapt… mai mult ne certam. Ea e copilul minune: desteapta, frumoasa, cu un piept de invidiat si mereu vesela, cocheta, aranjata, saritoare si amuzanta, nici nu ma mir ca e mereu inconjurata de baieti.
     In seara aceea, Tess ma astepta pe pat in camera mea citind o revista si parand plictisita, desi eram sigura ca nu ma asteapta de mult. La vederea mea, s-a luminat brusc si a inceput cu linguselile “ Vai, Rose in sus si Rose in jos”.

-Ce vrei defapt, Tess? i-am taiat-o brusc, exact cand incerca sa imi spuna cat de bine am aratat in ziua aceea la scoala.
-Vreau sa ma vad cu Mat in seara asta , dar mama nu m-ar lasa nici moarta sa ies singura cu el! Am nevoie ca tu sa vii cu mine!
    Mathew este iubitul sora-mi de ani de zile. S-au cunoscut la unul din concertele Miei si inca de atunci au fost de nedespartit. Acum, Tess iese in fiecare seara cu el si nici nu cred ca isi mai aminteste ca avea prieteni, familie si viata inainte de el. Ii da lui tot ce are si asta face lucrurile putin enervante pentru noi ceilalti.
-In nici un caz! Doar nu am inebunit sa vin sa stau cu tine in timp ce tu iti dai limbi cu Mat si eu nu am ce face!
-Te rog! Cheama-ti prietena , pe Mia! Sau o luam pe Jess cu noi!
    Mia imi e cea mai buna prietena de cand ma stiu. Nu mi-as putea imagina viata fara ea. Uneori am impresia ca ea e intreaga mea familie. Oricand am vreo problema, ea o rezolva. Cu ea nici nu am timp sa ma simt singura. Familia ei e a mea si invers. Iar fratele ei geaman, Adam imi e si el cel mai bun prieten, cu toate ca nu am fost niciodata atat de apropiati cum suntem eu si Mia. Presupun ca e mai bine asa, caci nu as fi putut sa ii povestesc toate dramele emotionale prin care am trecut de-a lungul timpului fara sa ma tem ca cineva va fi pocnit. Ei doi seamana foarte bine, dar personalitatile lor se aseamana intre ele asa cum o picatura de apa si o vaca o fac. Si tin la amandoi ca si cum viata mea sunt ei. Si cred ca asa si e. Ei stau exact in capatul strazii noastre, iar fereastra camerei lui Adam este orientata spre casa noastra, asa ca vede cam tot ce se intampla in camera mea sau in gradina.
-Si tu chiar crezi ca ele ar accepta? brusc ,Tess a primit un mesaj. Am citit” Am convins-o pe Jess sa vina. Ne vedem in fata fantanii. M.”. Jessica e sora mai mica a lui Mat care e cu mine in scoala, dar e cu doi ani mai mica decat mine, cu cam un cap mai scunda, cu ochelari uriasi, satena cu ochii superbi si verzi. Nu seamana cu fratele ei nici cat negru sub unghie si am presupus mereu ca exact de asta ma si inteleg cu ea. Ea e complicea mea si camarada de suferinta de fiecare data cand ies cu sora-mea si fratele ei. La scoala nu vorbim mult, pentru ca nici nu me intalnim des. Clasa ei e in celalalt corp, unde sunt bobocii si cei din gimnaziu si, cum am depasit acea perioada, nu prea mai pun piciorul acolo decat atunci cand caut un profesor sau ceva asemanator. Am surprins-o pe Tess aruncandu-mi o privire triumfatoare.
-Nu pot sa cred ca fac asta! am zis luand pe mine niste blugi si un plover gros care sa ma protejeze de vremea friguroasa a sfarsitului de octombrie.
    Iesind din camera am alergat spre usa ,dar cand sa apasam clanta am auzit-o pe mama in spate dregandu-si vocea.
-Plecati undeva?
-Paaaaai , am incepun eu lungind intentionat cuvantul.
-Mergem doar la o mica plimbare, nu ai de ce sa te ingrijorezi! A raspuns Tess de parca ar fi citit asta undeva.
-Sigur Rose?
    M-am uitat la Tess care imi arunca priviri semnificative si i-am raspuns mamei cu o siguranta pe care nu o aveam defapt:
- Sigur mama, cat de destrabalate ne crezi defapt?! si am iesit furtunos pe usa. Cred ca am fost demna de un rol la Hollywood pentru ca Tess m-a ajuns din urma si mi-a zis, surprinzator ”Bravo, Rose, ai fost  fantastica!”
    Ne-am intors acasa in jur de ora doisprezece , dar nu imi pasa. Nu imi era somn, voiam doar sa recapitulez ce se intamplase in ziua aceea . Parca se scursese o viata de la momentul invitatiei lui Adam! Am rememorat de sute de ori fiecare detaliu, adaugand unele scene pe care, fara sa vreau, chiar mi le doream… Gandidu-ma la Adam, am adormit zambind. 
    Dimineata m-a trezit alarma de incendiu si mirosul puternic de ars. Deschizand ochii am constatat ca aveam camera plina de fum. Am alergat la usa si am deschis-o alergand pana in sufragerie unde era deja  toata familia.
-Ce se intampla?
-E un incendiu ! a urlat mama, de parca nu era evident. Trebuie sa salvam ce putem si sa iesim de aici!
-Cum naiba a izbucnit?!
-Lasa asta , misca-te si aduna strictul necesar din camera ta!
    Fara sa mai pun intrebari am zburat in sus pe scari. Ajunsa in camera mea , cu resurse limitate de aer am pus cate haine am putut intr-un rucsac, am luat cartile , mobilul si mp3-player-ul si am coborat in viteza pana in curte.
-Unde e Tess?! a izbucnit innebunita mama.
-Habar n-am, credeam ca e cu voi! I-am raspuns in timp ce lasam lucrurile jos. Nu am mai asteptat nimic si am zbughit-o in casa ignorand urletele disperate ale mamei.
     Scarile erau in flacari asa ca tot ce puteam sa vad era o silueta diforma dincolo de ele.
-Tess! am tipat, esti ok?
-Nu! Scoate-ma de-aici! am auzit glasul ei stins.
    Fara sa ma gandesc am infruntat flacarile ,ajungand la sora mea. Avea pe ea jumatate de dulap, 3 ruxace si 4 genti pline.
-Ai inebunit?! Nu poti lua atatea lucruri! Trebuie sa renunti la ele!
-In nici un caz! Nu !
-Tess! Daca vrei sa mai iesi naibii de aici trebuie sa lasi cateva lucruri aici!
    Nu mi-a pasat , am luat cateva genti si doua ruxace si le-am azvarlit pe jos, apoi am apucat-o de brat ignorandu-i rugamintile si am tras-o afara. La lumina, uitandu-se la mine a inceput sa tipe.
-Rose ! O Doamne! Esti arsa ! Si parul tau… Dumnezeule!
Intr-adevar , pielea mea de pe brate si picioare si, presupuneam, de pe fata era arsa si acoperita de funingine. Frumoasele mele bucle castanii erau acum prajite si ele si acoperite de asemenea de funingine, iar pijamalele mele erau parlite , carbonizate aproape.
-Si acum? am intrebat dupa o scurta pauza, privind pompierii care intre timp sosisera si incercau cu disperare sa alunge flacarile. Unde vom merge? Cum ne vom descurca?
-Ei bine… a raspuns mama, tu, Tess vei sta la Ginger , am discutat deja cu parintii ei, si cum nu mai esti obligata sa stai cu noi, stiu ca ai prefera sa stai cu ei, iar tu, Rose vei sta cu noi in vechiul apartament al lui Franco…
-Ba nu! Rose poate veni sa stea cu noi! S-a auzit o voce in spatele meu. Era domnul Brown, tatal gemenilor.
-Imposibil! Are doar 17 ani! Nu o putem lasa de una singura! Dar multumim oricum pentru invitatie. Apreciem.
-Mama, te rooog! m-am pisicit eu.
-Dar…
-Haide , Sidney, e indeajuns de mare sa isi poarte de grija! In plus, oricat imi e de greu sa zic asta, va exista un moment in care va trebui sa o lasi si pe ea sa plece. Si mai are doar cateva luni pana cand va fi si ea capabila sa plece legal fara nici o obligatie fata de noi! mi-a sarit in ajutor Franco si imi venea sa il imbratisez pana il sufocam pentru asta.
-Off..., a facut mama o pauza, bine… a acceptat mama resemnata. Dar ne suni cat de des ai ocazia, a zis analizand casa noastra prajita cu amaraciune.
-Merci , mama! am zis imbratisand-o.

-------------------------
N/A

    Am postat si primul capitol. Sper din suflet sa va placa! 2000 de cuvinte! Yay!
    In primul rand as vrea sa va multumesc pentru ca imi cititi povestea si in al doilea rand vreau sa va rog sa votati si sa imi spuneti parerea voastra in comentarii, indiferent daca este pozitiva sau negativa.
     As vrea sa stabilesc sambata ca zi in care voi posta pentru ca imi va fi si mie mai usor astfel si voi veti sti la ce sa va așteptati.
    Multumesc inca o data si celei care mi-a creat coperta, Queen_of_the_moon91. Te pup, B. Lectura placuta in continuare!