-Nu nu îmi voi da fiul unui monstru! Spuse mama lui cu lacrimi în ochi.
-Bine atunci am sa va duc înapoi pt hrana "copiilor '' mei.
-Nu stai... Voi fi servitorul tău...,îl vedeam cum lacrimile îi inundă obraji...
-Marian!,tipa mama lui la el cu disperare.
Servitoarea intra cu nesiguranță .
-Camerele și baile sunt pregătite stăpână!
-Bine condu-i pe cei 3 în camere.
-Da stăpână, servitoarea deschise ușa și aștepta ca mama tatăl și băiețelul sa o urmărească. Stăteau stane de piatră ,plângând într-una,, De ce oamenii ăștia sunt niște plângăciosi ?,,
-Haideți va duc eu! Acum!
Cei 3 au tresărit...am ieșit din cameră lăsându-mi cina în cameră mea.
Am ajuns în prima camera, l-am luat pe băiețel, nu era chiar un băiet avea vreo 16 ani după aspect, l-am dus în cameră unde l-am lăsat închizând ușile.
-David! Mama lui striga la el..,plângând.
-Stai liniștită nu pățește nimic.
-Esti un monstru!
-Daca nu taci te voi duce în temniță!
Tatăl i-a pus mana la gura strângând-o în brate...
Am ajuns la ultima camera am deschis larg usile.
-Stati amândoi în cameră sau separat?
-Impreuna..,tatăl lui era mai ascultător decât ceilalți dar acum trebuie sa am grija de o familie care ma vede un monstru, chiar asta sunt am uitat.
I-am lăsat înăuntru apoi am închis ușile.
Am pășit apoi spre a treia camera dar am auzit un scâncet după coltul holului. Am ajuns cu superviteza și l-am imobilizat de perete. Era Marian..., privindu-mă cu ochi mari și speriat.
-Ce cauți aici!? Ti-am spus eu ca poti părăsi camera?
-Nu... Dar ....
-Haide.
Am intrat în cameră 3 și am închis ușile zdravăn.
Statea speriat pe pat parca începând să plângă.
M-am apropiat de el lundu-l de încheietură și trăgându-l spre baie dar nu vroia sa se clintească, s-a trântit în pat trăgându-mă peste el.
-Haide...omoara-ma.. Nu vreau sa mai trăiesc ca sclav.
Am tacut ridicându-mă și trăgându-l în baie ,am ieșit din ea închizând ușa.
-Spălate! Vocea îmi era gâfâita...trebuia sa ma controlez sa nu îmi bag colti în el nu acum.
Am ieșit din cameră închizând ușile apoi am plecat spre camera mea, tipetele de disperare din camera "festinului" se oblojau din minut în minut.
Am intrat în cameră schimbându-ma și aruncându-ma pe pat lăsând gândurile să îmi năvălească capul.
