După atâtea zile în care mă tot mint că te uit.. Draga mea de ce încă îți văd chipul pe stradă? De ce nu te uit? De ce nu dispari din inima mea? Mi-ai zis că nu-s destul, că nu-s acolo, că nu putem fi. Da poate într-adevăr a fost prea devreme dar mor după vocea ta. In poze, înregistrări videoclipuri și mesaje șterse încă îți aud dulcea voce. Mă înnebunește acest dor! Singura mea dragoste care ar fi citit cu mine în miez de noapte.. Dragostea pentru care tot scriu mesaje pentru care mai apoi să le arunc la gunoi.. Marea mea albastră.. Luceferii mei de gheață.. Ai plecat când mi-a fost cel mai greu și pedepsești pe oricine apropiat mie.. Ca și în Chimia inimii mele parafina.. Tu îmi menții Scânteia și salvai inima să nu oxideze cu aerul toxic.. Erai pura mea iubire ce am pierdut-o pentru că n-am mai luptat.. Din păcate nu regret că te-am lăsat liberă.. Dar inima pentru tine bate.. Căci ți-am promis că nu voi părăsi acest pământ.. Că în loc să mor de dorul tău să-mi transform acea iubire într-o chimie ce numai eu o știu.. Un oxid al metalului inimii mele.. O rugină așa cum alții o numesc.. Eu una zic Că-i încă prețioasă.. Deoarece împreună cu halogenul potrivit am devenit o reacție nouă.. Dacă tu dragă parafină îmi protejai inima.. Acum metalul meu cu halogenul potrivit.. Într-o sare am devenit și ne protejăm reciproc inimile ca să nu mai fie rănite.
Te iubesc.. Însă nu te mai doresc.. Îmi ești dragă.. Dar inima-mi e schimbată.. Să duci viața perfectă Parafina.
